Muntii Tianzi — istorie, povești și circuite

Povestea Muntii Tianzi

În 1982, un fotograf chinez a urcat pe platoul muntos din nordul provinciei Hunan și a fotografiat ceva ce părea desprins dintr-o altă lume: sute de coloane de gresie cuarțiferată, unele înalte de peste 200 de metri, învelite în ceață și vegetație. Imaginile acelea au circulat decenii întregi înainte ca lumea largă să audă de Munții Tianzi — sau, în chineză, 天子山 (Tiānzǐ Shān), care se traduce prin „Munții Fiului Cerului". Numele nu este ales întâmplător. Conform legendei locale, un lider al poporului tujia pe nume Xiang Dakun s-a proclamat „Fiu al Cerului" în această regiune în urmă cu câteva secole, după ce a condus o rebeliune împotriva dinastiei Ming. A pierdut, în cele din urmă. Dar numele a rămas.

Munții Tianzi fac parte din complexul mai larg al Parcului Național Zhangjiajie, primul parc național din China, înființat în 1982, și constituie unul dintre cele mai înalte și mai dramatice sectoare ale acestuia. Altitudinea maximă atinge 1.262 de metri, iar de pe platoul superior se desfășoară o panoramă care cuprinde mii de vârfuri stâncoase, văi adânci și păduri dense de bambus și pin. Formațiunile geologice au apărut ca urmare a eroziunii apei și vântului de-a lungul a sute de milioane de ani, iar rezultatul este un peisaj cu totul diferit față de orice munte european sau alpin. Nu există culmi rotunjite, nu există pantele domoale. Totul este vertical, abrupt, înțepat spre cer. Regizorul James Cameron a recunoscut public că imaginile din Zhangjiajie l-au inspirat în crearea planetei Pandora din filmul „Avatar" — iar de atunci, unul dintre pilonii de piatră din apropiere poartă informal denumirea de „Avatar Hallelujah Mountain".

Vizita propriu-zisă în Munții Tianzi poate fi organizată în mai multe feluri. Teleféricul care urcă spre platoul principal este considerat unul dintre cele mai lungi telecabine din Asia, cu o lungime de aproape 3,5 kilometri, și oferă deja, pe durata ascensiunii, perspective impresionante asupra formațiunilor stâncoase. Odată sus, există trasee marcate care permit plimbări de câteva ore prin pădure, cu puncte de belvedere amenajate — printre cele mai cunoscute se numără „Terasa cu flori de piersic" și „Pavilionul împărătesc". Ceața este un element constant al acestor munți, mai ales dimineața devreme, și poate transforma complet aspectul unui traseu parcurs de mai multe ori. Unii vizitatori se trezesc la primele ore tocmai pentru a prinde momentul în care stâncile plutesc literalmente deasupra norilor. Durata recomandată pentru o vizită completă a platoului Tianzi este de minimum o zi întreagă, dar majoritatea turiștilor care vin în Zhangjiajie alocă două sau chiar trei zile pentru întregul parc.

Cel mai bun moment pentru a vizita Munții Tianzi este toamna, între septembrie și noiembrie, când cerul este mai senin, temperaturile sunt plăcute și vegetația capătă nuanțe de roșu și galben. Primăvara, între martie și mai, este a doua opțiune bună. Vara aduce căldură și aglomerație, mai ales în perioada sărbătorilor chineze. Iarna este rară și neașteptată: stratul de zăpadă care acoperă ocazional vârfurile de piatră creează un contrast vizual remarcabil, dar accesul pe unele trasee poate fi restricționat. Pentru a ajunge în zonă, cel mai practic punct de intrare este aeroportul din Zhangjiajie (Hehua), care are curse directe din marile orașe chineze. De acolo, parcul național se află la aproximativ 30 de minute cu mașina. Este recomandat să purtați încălțăminte solidă — traseele sunt adesea umede și abrupte — și să vă pregătiți pentru schimbări rapide de vreme.

Munții Tianzi se integrează firesc într-un circuit mai larg prin China, alături de alte obiective din sud și centrul țării. În circuitele noastre dedicate Chinei, această destinație este de obicei combinată cu vizitele în Xi'an — orașul Armatei de Teracotă — și cu escale în Chengdu sau Beijing. Regiunea Hunan în sine merită atenție: orașul Fenghuang, cu arhitectura sa tradițională tujia și casele pe piloni de lângă râu, se află la câteva ore distanță și completează excelent experiența naturală cu una culturală și istorică. Un circuit bine construit lasă timp suficient pentru ambele ritmuri — și pentru momentele de liniște pe platoul înalt, cu stâncile în ceață și pădurea în jur.