Cartierul French Concession — istorie, povești și circuite

Povestea Cartierul French Concession

În 1943, când autoritățile japoneze au forțat dizolvarea concesiunilor străine din Shanghai, francezii au predat un teritoriu pe care îl administraseră timp de aproape un secol. Lăsau în urmă peste 2.500 de clădiri, un sistem propriu de tramvaie, grădini private cu platani aduși din Europa și o rețea de bulevarde care astăzi formează unul dintre cele mai bine conservate cartiere coloniale din Asia. Nu s-a demolat, nu s-a reconstruit în grabă. A rămas, aproape intact.

Cartierul French Concession — cunoscut în chineză sub numele de Fǎzū Jièdì (法租界) — ocupă o suprafață de aproximativ 10 kilometri pătrați în centrul orașului Shanghai, între arterele principale Huaihai Road și Fuxing Road. Concesiunea franceză a fost înființată oficial în 1849, cu câțiva ani după concesiunea britanică, și a funcționat ca un teritoriu semi-autonom cu propriile legi, poliție și administrație. Spre deosebire de Bund-ul britanic, dominat de bănci și companii comerciale, zona franceză a atras o populație mai eclectică: ruși albi fugiți din revoluție, evrei sefardi din Orientul Mijlociu, artiști, intelectuali și, paradoxal, lideri ai Partidului Comunist Chinez. Chiar în acest cartier, într-o casă discretă de pe Xingye Road, a avut loc în 1921 primul Congres al Partidului Comunist Chinez — clădirea există și astăzi și poate fi vizitată.

Plimbarea prin French Concession înseamnă, în primul rând, arhitectură. Vilele art deco și clădirile în stil neoclasic francez se înșiruie pe străzi umbrite de platani maturi, unii plantați în anii 1900. Zona Xintiandi, reabilitată în anii 2000, a transformat un ansamblu de case tradiționale shikumen — o tipologie hibridă sino-europeană cu porți de piatră și curți interioare — în spații pentru cafenele, galerii și restaurante. Tot aici se află fosta reședință a lui Sun Yat-sen, fondatorul Republicii Chineze, deschisă publicului și păstrată aproape exact cum arăta în anii 1920. Pe Wukang Road, considerată de mulți shanghaienzi cea mai frumoasă stradă din oraș, clădirea Normandie — construită în 1924 după modelul Flatiron Building din New York — face colțul cu o eleganță care oprește și azi trecătorii. Iar în spatele bulevardelor principale, zecile de longtang-uri, aleile înguste rezidențiale tipice Shanghaiului, oferă o perspectivă mai intimă: rufele întinse la uscat între clădiri, bicicletele rezemate de garduri, mirosul de mâncare gătită care iese pe ferestre deschise.

O vizită relaxată prin French Concession durează între trei și cinci ore, dar cartierul recompensează și cei care aleg să petreacă o zi întreagă. Cea mai bună perioadă este primăvara — martie până în mai — când platanii înmuguresc și temperatura rămâne plăcută. Toamna târzie, în octombrie-noiembrie, este la fel de potrivită. Vara, umiditatea Shanghaiului poate fi apăsătoare. Cartierul este deservit de mai multe stații de metrou pe liniile 1, 9 și 10, cele mai practice fiind stațiile South Shaanxi Road și Xintiandi. Dacă vrei să explorezi aleile secundare, renunță la hartă cel puțin o oră — cartierul este sigur și relativ ușor de parcurs pe jos.

French Concession se integrează firesc într-un circuit mai larg prin China, alături de obiectivele clasice ale Shanghaiului — Bund-ul, Orașul Vechi cu grădina Yu Garden, turnul Shanghai Tower — dar și ca punct de tranziție spre destinații precum Suzhou, Hangzhou sau chiar Beijing. Într-un circuit de 10-14 zile prin China, Shanghaiul ocupă de obicei primele sau ultimele două-trei zile, iar French Concession reprezintă acel moment din traseu în care ritmul se mai temperează, în care umbrele din sub platani și cafeaua băută la o masă pe trotuar lasă spațiu pentru o altă privire asupra Chinei — mai nuanțată, mai stratificată, mai puțin previzibilă decât ar sugera clișeele despre această țară.