Parcul National Zhangjiajie — istorie, povești și circuite

Povestea Parcul National Zhangjiajie

În 2009, echipa de producție a filmului Avatar a anunțat oficial că formațiunile de stâlpi plutitori din filmul lui James Cameron au fost inspirate de un loc real: Muntele Hallelujah, cunoscut anterior sub numele de Pilonul din Sud al Cerului. Administrația parcului a și redenumit oficial această formațiune în onoarea filmului. Dar Zhangjiajie — 张家界, pronunțat aproximativ „Jang-jia-jie" — exista cu mult înainte ca Hollywood-ul să-l descopere. Parcul a fost înființat în 1982, devenind primul parc național din China, iar stâlpii săi de cuarțit au crescut timp de sute de milioane de ani, sculptați de eroziune, apă și vânt până la înălțimi de peste 200 de metri.

Parcul se află în provincia Hunan, în centrul Chinei, și face parte dintr-o zonă mai largă administrată sub denumirea de Aria de Interes Scenic Wulingyuan — declarată Patrimoniu Mondial UNESCO în 1992. Suprafața totală depășește 26.000 de hectare, iar în interiorul ei se găsesc peste 3.000 de coloane de piatră, unele izolate, altele grupate în formații dense care creează un peisaj greu de comparat cu orice altceva de pe planetă. Vegetația subtropicală acoperă baza și flancurile stâlpilor, iar în zilele cu ceață — frecvente toamna — vârfurile dispar în nori, lăsând impresia că masele de piatră plutesc cu adevărat. Nu e un efect vizual produs de imaginație. Este pur și simplu geografie.

Printre cele mai vizitate puncte din parc se numără Podul de Sticlă Zhangjiajie, inaugurat în 2016 și proiectat de arhitectul israelian Haim Dotan. Cu o lungime de 430 de metri și suspendat la 300 de metri deasupra unui canion, a fost la momentul inaugurării cel mai lung și mai înalt pod de sticlă din lume. Accesul se face pe jos, pas cu pas, peste panouri transparente — o experiență care testează reflexele oricui, indiferent de câte astfel de construcții a mai văzut. Tot în parc funcționează și teleféricul Tianmen Mountain, dar și celebrul Ascensor Bailong — un lift exterior construit direct în peretele stâncos, care urcă 326 de metri în aproximativ două minute și este considerat cel mai înalt lift exterior din lume. A fost finalizat în 2002, după patru ani de construcție, și ridică zilnic mii de vizitatori spre platoul superior al parcului.

Vizita completă a parcului presupune cel puțin două zile pline, ideal trei, pentru a parcurge principalele trasee fără grabă. Cea mai bună perioadă pentru o vizită este toamna — septembrie și octombrie — când temperaturile sunt moderate, vegetația capătă tonuri calde și ceața de dimineață creează acele cadre pentru care parcul este fotografiat în toată lumea. Primăvara este și ea potrivită, dar mai ploioasă. Vara poate fi sufocantă, iar iarna aduce ger și, uneori, zăpadă pe creste — frumos, dar dificil logistic. Parcul se află la aproximativ 30 de kilometri de orașul Zhangjiajie, accesibil cu avionul din Beijing, Shanghai sau Chengdu. Odată ajuns în oraș, minibuzele și taxiurile duc direct la intrările în parc. Este recomandat să rezervați cazarea în avans în sezon, iar traseele de drumeție solicită o condiție fizică rezonabilă — pantele sunt reale, nu decorative.

Zhangjiajie se integrează natural într-un circuit mai amplu prin China, alături de orașe precum Chengdu — poarta de intrare spre urșii panda și spre Sichuan —, sau Xi'an, unde se află celebra Armată de Teracotă. Un circuit bine structurat prin China de interior poate combina toate aceste destinații într-un traseu coerent, cu Zhangjiajie reprezentând acel moment în care natura preia complet rolul principal, după zile petrecute în orașe cu istorie milenară. Este tipul de loc care schimbă ritmul unei călătorii și oferă un punct de referință față de care restul traseului capătă altă dimensiune.