Lacul Lung — istorie, povești și circuite

Povestea Lacul Lung

În august 1702, un cutremur a zdruncinat vârful muntelui Changbai, prăbușind o parte din craterul vulcanului și lăsând în urmă o depresiune perfectă. Apa a venit încet, din precipitații și din izvoare subterane, până când a umplut golul rămas. Astăzi, acel crater găzduiește Tianchi — cunoscut în română drept Lacul Lung sau Lacul Ceresc — cel mai adânc lac vulcanic din lume, cu o adâncime maximă de 373 de metri.

Tianchi (天池, literal „Lacul Ceresc") se află la granița dintre China și Coreea de Nord, pe vârful muntelui Changbaishan, în provincia Jilin. Suprafața sa este de aproximativ 9,82 kilometri pătrați, iar țărmul se întinde la o altitudine de 2.189 de metri. Din cauza altitudinii și a climei aspre, lacul rămâne înghețat aproape șase luni pe an. Iarna, temperatura coboară frecvent sub -20 de grade Celsius, iar vântul bate constant și fără menajamente. Vara, în schimb, apa capătă nuanțe care oscilează între albastru-verzui și gri-argintiu, în funcție de lumina zilei și de norii care trec. Nu există o culoare fixă. Lacul se schimbă de la oră la oră.

Muntele Changbaishan — „Muntele cu Vârf Alb Permanent" — este un loc cu o încărcătură istorică și simbolică profundă. Pentru poporul manciurian, este considerat locul de origine al neamului, un munte sacru menționat în cronicile dinastiei Qing. Împărații din această dinastie, care au condus China între 1644 și 1912, îl priveau ca pe o emblemă a identității lor. Zona a fost declarată rezervație naturală în 1960 și inclusă în rețeaua internațională de rezervații ale biosferei UNESCO în 1980. În jurul lacului, la poalele muntelui, se întinde una dintre cele mai bine conservate păduri virgine din Asia de Est, cu arbori centenari de molid siberian, zadă și mesteacăn alb.

Vizita la Tianchi durează, de obicei, între trei și cinci ore, incluzând urcarea spre lac. Drumul poate fi parcurs cu un vehicul de teren special, disponibil la baza muntelui, sau pe jos, pe traseele marcate — opțiune recomandată celor cu o condiție fizică bună, dat fiind că diferența de nivel este considerabilă. Cel mai bun moment pentru a vizita lacul este iulie-august, singurele luni în care vremea permite, cu o oarecare probabilitate, o vedere clară a apei. Chiar și atunci, ceața și norii pot acoperi complet priveliștea ore întregi. Localnicii spun că ai nevoie de noroc și răbdare. Cei care au văzut lacul senin, fără nori, povestesc despre asta ca despre ceva rar. De reținut: temperatura la altitudinea lacului este cu 8-10 grade mai scăzută decât la baza muntelui, chiar și vara, așa că un strat suplimentar de îmbrăcăminte este esențial. Orașul cel mai apropiat este Baihe, de unde se organizează transportul spre munte.

Lacul Ceresc face parte dintr-un circuit turistic prin nord-estul Chinei, o regiune adesea trecută cu vederea în favoarea marilor metropole, dar cu o personalitate geografică și culturală distinctă. Un astfel de circuit poate include orașul Jilin cu festivalul său de gheață și chiciură, rezervațiile naturale din Heilongjiang sau orașele cu arhitectură rusească din apropierea frontierei. Tianchi nu este un punct de bifat rapid pe o hartă. Este un loc care cere timp, condiții meteo favorabile și o anumită disponibilitate de a accepta că natura nu funcționează după program. Integrat într-un traseu bine construit, devine unul dintre momentele de referință ale oricărei călătorii în China — nu prin grandoare facilă, ci prin senzația clară că te afli undeva cu adevărat îndepărtat de cotidian.