Turnul Jin Mao

Povestea Turnul Jin Mao

În 1998, când constructorii au terminat ultimul etaj al Turnului Jin Mao, Shanghai privea spre cer cu un amestec de mândrie și uimire. Clădirea nu arăta ca nimic altceva ridicat până atunci pe continent. Nici zgârie-nori american, nici turn european. Era ceva distinct — o pagodă de 88 de etaje, îmbrăcată în oțel și sticlă, crescută din malul râului Huangpu ca o formulă arhitecturală complet nouă. Numărul 88 nu era ales la întâmplare: în cultura chineză, cifra 8 aduce prosperitate, iar dublarea ei transformă clădirea într-un simbol deliberat al abundenței.

Numele oficial, 金茂大厦 (Jīn Mào Dàshà), se traduce aproximativ prin „Turnul Aurului Înfloritor" — o alegere care spune mult despre ambițiile Chinei la sfârșitul secolului XX. Proiectat de firma americană Skidmore, Owings & Merrill, turnul a integrat în structura sa proporțiile matematice ale arhitecturii Tang, un stil care a înflorit în China acum peste 1.300 de ani. Fiecare secțiune a clădirii se retrage progresiv spre vârf, creând silueta caracteristică pe care locuitorii din Shanghai o recunosc dintr-o privire. Cu o înălțime totală de 421 de metri și o suprafață construită de aproape 290.000 de metri pătrați, Jin Mao a deținut timp de câțiva ani titlul de cea mai înaltă clădire din China și a treia din lume.

Vizitatorii pot ajunge la etajul 88, unde se află o platformă de observație deschisă publicului. De acolo, panorama asupra Shanghaiului este copleșitoare în mod concret, nu retoric: poți urmări cursul râului Huangpu, poți distinge siluetele din Bund — acea fâșie de clădiri coloniale de pe malul opus — și poți înțelege, vizual și fizic, cât de rapid a crescut districtul Pudong. Înainte de 1990, aici erau câmpuri și sate. Acum, Jin Mao stă înconjurat de alți coloși de sticlă, inclusiv Shanghai Tower și Shanghai World Financial Center, formând împreună unul dintre cele mai dense grupuri de zgârie-nori din lume. Un detaliu mai puțin cunoscut: în interiorul turnului se află un atrium circular care pornește de la etajul 56 și urcă până la etajul 87 — o spirală de 152 de metri privită de sus produce un efect aproape hipnotic, pe care fotografii îl caută cu insistență.

O vizită la Jin Mao durează, în mod realist, între una și două ore, dacă incluzi și timpul petrecut la platforma panoramică. Cel mai bun moment al zilei este spre seară, când luminile Shanghaiului încep să se aprindă și linia orizontului capătă o altă dimensiune. Vara, cerul poate fi acoperit de ceață sau smog, ceea ce reduce vizibilitatea — toamna, între septembrie și noiembrie, aduce de obicei cele mai clare zile. Turnul se află în districtul Pudong, în zona Lujiazui, și poate fi atins rapid cu metroul liniei 2, coborând la stația Lujiazui. De acolo, clădirea se vede imediat. Nu există risc de a te rătăci. Ce merită reținut: weekendurile aduc cozi mai lungi la lifturile expres, iar dimineața devreme este întotdeauna mai liniștită.

Turnul Jin Mao face parte din circuitele noastre dedicate Chinei moderne, alături de alte obiective din Shanghai și din regiunile vecine. O zi în Pudong, cu vizita la Jin Mao și o plimbare pe faleza din Bund, completează firesc un itinerar care poate continua spre Suzhou — orașul canalelor și al grădinilor clasice, la doar 30 de minute cu trenul de mare viteză — sau spre Beijing, cu tot ceea ce înseamnă Orașul Interzis și Marele Zid. Shanghai funcționează adesea ca punct de intrare sau de ieșire dintr-un circuit prin China, iar Jin Mao oferă, chiar de la început sau chiar la final, o perspectivă literală asupra țării: privind din înălțime, înțelegi mai bine ce urmează să descoperi la nivelul străzii.