Bund — istorie, povești și circuite

Povestea Bund

În 1923, un bancher britanic privea de la fereastra sediului Hongkong and Shanghai Banking Corporation tocmai inaugurul și spunea că edificiul din fața lui era „cel mai frumos clădire din Extremul Orient". Astăzi, acea clădire cu cupolă neobarocă este doar una dintre cele 52 de construcții care alcătuiesc Bundul — o fâșie de mal de aproximativ 1,5 kilometri de-a lungul fluviului Huangpu, în inima Shanghaiului. Denumit în chineză 外滩 (Wàitān), ceea ce înseamnă aproximativ „malul din afară", Bundul a fost vreme de un secol întreg simbolul puterii financiare coloniale și, mai târziu, al ambițiilor unei Chine în transformare rapidă.

Povestea acestui bulevard începe în 1843, când Shanghaiul a fost deschis comerțului internațional după Primul Război al Opiului. Britanicii au fost primii care au construit pe acest mal mlăștinos al Huangpului, urmați de francezi, americani, germani și japonezi. Fiecare națiune și-a ridicat bănci, hoteluri și cluburi în stilul arhitectural al epocii — neoclasic, art deco, baroc edwardian. Rezultatul este o panoramă eclectică, dar coerentă în grandoarea sa, care amintește mai degrabă de Londra sau Paris decât de Asia. Clădirile au fost construite între sfârșitul secolului al XIX-lea și anii 1930, perioadă în care Shanghaiul era supranumit „Parisul Orientului". Nu e o simplă metaforă turistică — în acea epocă, orașul găzduia cea mai mare comunitate de expatriați din lume și una dintre cele mai active burse.

Astăzi, Bundul se vizitează în cel puțin două etape distincte: ziua și noaptea. Ziua, poți studia în tihnă fațadele clădirilor istorice — multe adăpostesc acum restaurante de lux, galerii de artă sau birouri ale unor corporații internaționale. Merită să intri în holul Hotelului Peace (fostul Cathay Hotel, inaugurat în 1929), unde tavanele înalte și mozaicurile originale au supraviețuit deceniilor. De pe promenada pietonală, lată de câteva zeci de metri și dotată cu balustrade din piatră, privești spre Pudong — districtul financiar modern al Shanghaiului, cu turnul Shanghai Tower de 632 de metri și silueta inconfundabilă a Oriental Pearl Tower. Noaptea, contrastul devine și mai pregnant: clădirile coloniale sunt iluminate cald, în nuanțe de auriu, în timp ce Pudongul pâlpâie în albastru și argintiu. Mulți vizitatori spun că acest contrast arhitectural — trecut și viitor față în față, despărțite doar de un fluviu — este cel mai bun rezumat vizual al Chinei contemporane.

Din punct de vedere practic, o plimbare relaxată pe Bund durează între 45 de minute și două ore, în funcție de câte detalii arhitecturale vrei să explorezi. Cea mai bună perioadă pentru vizită este toamna — septembrie și octombrie — când temperaturile sunt plăcute și aerul mai limpede decât vara, când Shanghai-ul devine umed și torid. Primăvara este și ea o variantă bună. Bundul este accesibil cu metroul (stațiile Nanjing Road East sau East Nanjing Road, liniile 2 și 10) sau cu taxiul. Un detaliu important: în weekenduri și în zilele de sărbătoare, promenada poate deveni extrem de aglomerată — dacă preferi mai multă liniște, alege o zi de luni sau marți dimineața. Există și variante de croazieră pe Huangpu care pornesc din apropierea Bundului și oferă o perspectivă diferită asupra ambelor maluri.

Bundul nu este un obiectiv care se consumă izolat. El face parte dintr-un traseu firesc prin Shanghai, completat de Orașul Vechi chinezesc cu grădina Yu Yuan, de cartierul francez cu platanii săi centenari și de districtul Xintiandi, unde arhitectura tradițională shikumen a fost reconvertită în spații culturale. Într-un circuit prin China, Shanghaiul este de obicei punctul de plecare sau de sosire — un oraș care pregătește vizitatorul pentru ceea ce urmează sau care sintetizează, la final, tot ce a trăit pe traseu. Inclus alături de Beijing, Xi'an și Guilin, Bundul devine mai mult decât un bulevard frumos: devine un reper de la care înțelegi mai bine cât de multe straturi are această țară.