Bazarul Yuyuan — istorie, povești și circuite

Povestea Bazarul Yuyuan

În 1559, un înalt funcționar imperial pe nume Pan Yunduan a început să construiască o grădină pentru tatăl său bătrân, care nu mai putea călători. Nu și-a dorit ceva grandios — ci un loc unde un om în vârstă să poată simți că lumea întreagă îi vine în prag. Grădina a durat optsprezece ani să fie finalizată. Astăzi, după aproape cinci secole, complexul cunoscut sub numele de 豫园 (Yù Yuán) — literal „Grădina Bucuriei" sau „Grădina Plăcerii" — este unul dintre cele mai bine păstrate exemple de arhitectură peisagistică clasică din sudul Chinei, înconjurat de un bazar care transformă orice vizită într-o plimbare prin straturile suprapuse ale istoriei shanghaiene.

Grădina propriu-zisă ocupă aproximativ două hectare și este împărțită în șase zone distincte, fiecare cu propriul caracter. Stânci artificiale sculptate, unele cu înălțimi de până la 14 metri, alternează cu iazuri, poduri în zigzag și pavilioane cu acoperișuri curbe decorate cu dragoni de teracotă. Stilul aparține tradiției grădinilor din dinastia Ming, unde spațiul este conceput să creeze iluzia unui peisaj natural comprimat. Cel mai fotografiat element este probabil Zidul Dragonului — un zid ondulat de 300 de metri, acoperit cu solzi de teracotă, care înconjoară o parte din grădină. Nu este un simplu element decorativ: în arhitectura clasică chineză, dragonul era un simbol al puterii imperiale, iar prezența lui pe un zid privat ridica, în epocă, serioase semne de întrebare despre ambițiile familiei Pan. Se spune că pentru a evita acuzațiile de lèse-majesté, constructorii au numărat cu grijă ghearele fiecărui dragon — cinci gheare însemnau statut imperial, patru erau acceptabile pentru nobilime.

Dincolo de zidurile grădinii, bazarul Yuyuan — cunoscut și ca 城隍庙 (Chénghuáng Miào), după templul Zeului Orașului aflat în apropiere — se desfășoară pe mai multe străzi pietonale acoperite cu construcții în stil Ming și Qing, restaurate în secolul XX. Aici se vând ceaiuri, mătăsuri, bijuterii din jad, caligrafie, jucării tradiționale și o varietate amețitoare de gustări locale. Xiaolongbao — micile colțunași cu supă din aluatul subțire — sunt o specialitate locală pe care o să o găsești la câteva restaurante cu coadă lungă în față, indiferent de ora zilei. Bazarul nu este un spațiu muzeal: este viu, zgomotos, câteodată aglomerat până la disconfort, și tocmai această energie îi conferă autenticitate. Turiștii și localnicii se amestecă, negustorii strigă, mirosul de anason și scorțișoară vine din toate direcțiile.

O vizită completă — grădina și bazar împreună — durează între două și patru ore, în funcție de ritmul fiecăruia. Dimineața devreme, înainte de ora zece, grădina este considerabil mai liniștită. Weekendurile și sărbătorile chinezești, în special Festivalul Lunternelor din a cincisprezecea zi a Anului Nou Lunar, aduc aglomerații semnificative, dar și o atmosferă aparte: mii de felinare roșii sunt suspendate deasupra străzilor, iar complexul devine un decor aproape ireal. Cel mai bun moment pentru o vizită relaxată rămâne totuși un weekday de toamnă — septembrie sau octombrie — când căldura verii s-a mai domolit și lumea nu s-a înghesuit încă pentru sărbătorile de iarnă. Complexul Yuyuan se află în districtul Huangpu din Shanghai, la câteva minute de mers pe jos de malul Huangpu și de Bund. Cel mai simplu traseu este cu metroul, linia 10, stația Yuyuan Garden.

În cadrul unui circuit prin China, bazarul Yuyuan reprezintă una dintre opririle clasice ale zilei petrecute în Shanghai. Se integrează firesc alături de Bund — faimosul bulevard cu arhitectură colonială de pe malul fluviului — și de cartierul Tianzifang, un labirint de hutong-uri reconvertite în galerii și cafenele. Circuitul standard care include Shanghaiul alocă de obicei una până la două zile orașului, timp suficient pentru a combina modernitatea Pudong-ului cu istoria stratificată a vechiului Shanghai. Yuyuan nu este un simplu punct de bifat pe hartă — este locul unde călătorul începe să înțeleagă cum gândea China clasică spațiul, frumosul și relația dintre om și natură. Și poate că tocmai de aceea Pan Yunduan a construit grădina: nu pentru fastul ei, ci pentru liniștea pe care o promitea.