Turnul Shanghai — istorie, povești și circuite

Povestea Turnul Shanghai

În 2015, când constructorii au plasat ultimul panou de sticlă pe fațada exterioară a Turnului Shanghai, structura atinsese deja 632 de metri înălțime — suficient pentru a străpunge, în zilele cu ceață, stratul de nori care acoperă frecvent orașul. Nu era doar un record de înălțime. Era și prima clădire din China concepută să reziste simultan unui cutremur de magnitudine 7 și unor vânturi de taifun. Inginerii au testat modelul în tunel aerodinamic timp de trei ani înainte de a turna primul metru cub de beton.

Cunoscut în chineză drept 上海中心大厦 (Shànghǎi Zhōngxīn Dàshà), adică „Marele Turn Central din Shanghai", această construcție nu este un simplu gratte-ciel. Este, în esență, un oraș vertical. Turnul adăpostește birouri, hoteluri de lux, restaurante, galerii de artă și spații publice distribuite pe 128 de etaje, organizate în nouă zone distincte, fiecare cu propriul „atriu" interior — o soluție arhitecturală menită să creeze microclimate separate și să reducă consumul de energie. Forma sa răsucită în spirală, cu o torsiune de 120 de grade față de bază, nu este doar estetică. Reduce cu aproape 24% forța vântului exercitată asupra structurii, economisind mii de tone de oțel față de o construcție dreptunghiulară clasică.

Vizita în turn debutează, de obicei, cu un lift care urcă până la platforma de observație de la etajul 118 în mai puțin de 55 de secunde — una dintre cele mai rapide ascensiuni din lume. Acolo, la 546 de metri altitudine, Shanghaiul se desfășoară complet în toate direcțiile: Pudong cu blocurile sale futuriste, meandrele fluviului Huangpu, cartierul istoric Bund cu clădirile sale coloniale de secol XX și, mai departe, un ocean de construcții care se pierde la orizont. Pe vreme limpede, câmpul vizual depășește 80 de kilometri. Turnul este înconjurat de doi vecini celebri — Jin Mao Tower și World Financial Center — formând împreună un trio arhitectural care a transformat Lujiazui într-unul dintre cele mai fotografiate skyline-uri de pe glob.

Vizita durează în medie între una și două ore, în funcție de cât timp petreci pe platforma de observație și dacă alegi să explorezi și etajele comerciale sau expoziționale din zona mediană a turnului. Cel mai bun moment pentru a urca este în primele ore ale dimineții sau spre seară, când luminile orașului încep să se aprindă și aerul este, în general, mai clar. Vara, Shanghai este extrem de umed și căldura poate fi sufocantă la nivelul străzii, dar în turn temperatura este perfect controlată. Iarna, cerul este adesea mai senin, ceea ce oferă priveliști mai bune. Turnul se află în districtul Pudong, zona Lujiazui, și este accesibil foarte ușor cu metroul — linia 2, stația Lujiazui — la câteva minute de mers pe jos. Programul include vizite zilnice, iar weekendurile aduc mai multă aglomerație, mai ales la orele de prânz.

Turnul Shanghai se integrează firesc într-un circuit prin China care combină modernitatea cu istoria. Inclus de obicei în traseele ce pornesc din Beijing — unde Zidul Chinezesc și Orașul Interzis oferă un contrast puternic cu prezentul — și continuă spre Shanghai, acesta devine punctul culminant al unei călătorii prin care înțelegi amploarea transformării Chinei din ultimele decenii. Un circuit bine structurat rezervă în general două-trei zile pentru Shanghai, timp în care Turnul Shanghai se combină cu plimbarea pe Bund, vizita în orașul vechi Yu Garden și o seară în cartierul Tianzifang. Privit din unghi turistic, turnul nu este doar un punct de belvedere, ci un argument în sine pentru a înțelege ritmul acestui oraș care, în mai puțin de patruzeci de ani, s-a reinventat complet.