Muzeul Shanghai — istorie, povești și circuite

Povestea Muzeul Shanghai

În 1952, autoritățile din Shanghai au deschis un muzeu modest într-o clădire fostă bancară din centrul orașului. Nimeni nu bănuia atunci că instituția va ajunge, câteva decenii mai târziu, să adăpostească una dintre cele mai valoroase colecții de artă chineză din lume. Astăzi, Shanghai Museum — sau 上海博物馆 (Shànghǎi Bówùguǎn), cum îl numesc localnicii — ocupă o clădire construită special pentru el în 1996, pe People's Square, și atrage anual milioane de vizitatori din toată lumea.

Clădirea în sine merită câteva minute de privit înainte de a intra. Arhitectul Xing Tonghe a proiectat-o cu o intenție precisă: forma circulară a acoperișului și baza pătrată fac referire directă la o vechime filosofie chineză — cerul este rotund, pământul este pătrat. Structura amintește, totodată, de un ding, vasul de bronz ritual folosit în China antică. Nu este o alegere arbitrară. Bronzurile antice reprezintă, de altfel, una dintre cele mai impresionante colecții din muzeu — piese care datează din perioada dinastiei Shang (circa 1600–1046 î.Hr.), cu inscripții care au ajutat cercetătorii să înțeleagă cum funcționa scrierea chineză în stadiile ei timpurii.

Muzeul are patru etaje și găzduiește 21 de galerii tematice. Colecția permanentă numără peste 140.000 de obiecte, dintre care aproximativ 120.000 sunt clasificate drept piese de patrimoniu național. Printre cele mai căutate secțiuni se numără galeria de ceramică — cu piese din toate perioadele majore, de la ceramica neolitică până la porțelanul fin al dinastiei Qing — și galeria dedicată picturii clasice chineze, unde se pot vedea lucrări pe mătase și hârtie datând din secolele al X-lea și al XI-lea. O atenție specială merită colecția de sigilii și caligrafie. Pentru ochiul neobișnuit cu arta chineză, aceste piese pot părea la prima vedere simple. Dar fiecare sigiliu gravat în jasp, coral sau fildeș spune, de fapt, povestea unui funcționar imperial, a unui poet sau a unui negustor — oameni reali, din alte secole, ale căror identități au fost comprimate într-un semn mic cât palma.

O vizită completă durează între două și patru ore, în funcție de ritmul fiecăruia și de interesele specifice. Cei pasionați de artă pot petrece ușor o jumătate de zi. Muzeul este deschis în fiecare zi, cu excepția zilei de luni, iar intrarea în colecția permanentă este gratuită — ceea ce face că diminețile de weekend să fie aglomerate. Cea mai bună strategie este să ajungi devreme, în timpul săptămânii, dacă programul permite. People's Square este bine conectată la rețeaua de metrou din Shanghai — liniile 1, 2 și 8 au stații chiar în piață. Un lucru de avut în vedere: pentru expozițiile temporare este uneori necesar un bilet separat, iar locurile pot fi limitate, deci merită verificat în avans programul acestora.

Muzeul Shanghai se integrează firesc într-un circuit mai amplu prin China. Aflat la câțiva pași de Bund — faimoasa promenadă de pe malul râului Huangpu — și la o distanță rezonabilă de cartierul istoric Yuyuan, muzeul poate face parte dintr-o zi consistentă petrecută în centrul Shanghaiului. Într-un circuit prin China care include orașe precum Beijing, Xi'an sau Chengdu, Shanghaiul apare de obicei ca punct de plecare sau de sosire, tocmai pentru că are un aeroport internațional major și o infrastructură turistică bine pusă la punct. A vizita Muzeul Shanghai în cadrul unui astfel de circuit înseamnă a avea un punct de referință solid pentru tot ce urmează — o introducere în istoria și arta chineză care face celelalte obiective, de la Orașul Interzis la Armata de Teracotă, mai ușor de înțeles și de apreciat.