Fosta Concesiune Franceza — istorie, povești și circuite

Povestea Fosta Concesiune Franceza

În 1860, după al Doilea Război al Opiului, Franța a obținut o fâșie de pământ pe malul râului Hai He, în orașul Tianjin. Pe acea bucată de teritoriu, administrată timp de aproape opt decenii exclusiv de autorități franceze, a crescut un cartier care pare desprins din Lyon sau Bordeaux — cu bulevarde largi, clădiri cu fațade în stil neoclasic și art nouveau, cafenele cu terase și parcuri cu alei umbrite. Astăzi, locul se numește Wudadao (五大道), adică „Cele Cinci Mari Bulevarde", și reprezintă una dintre cele mai bine conservate zone de arhitectură colonială din întreaga Asie.

Concesiunea Franceză din Tianjin — Lǎo Fǎ Zū Jiè în chineză — a funcționat oficial între 1860 și 1946, an în care teritoriul a fost retrocedat Republicii Chineze. În tot acest timp, cartierul a atras nu doar comercianți și diplomați francezi, ci și o întreagă populație cosmopolită: ruși albi fugind din fața revoluției bolșevice, aristocrați chinezi care și-au construit vile elegante la adăpost de turbulențele politice, generali și foști împărați în exil. Puyi, ultimul împărat al Chinei, a locuit aici după abdicarea sa forțată. La fel și numeroși comandanți militari din perioada Republicii, care au preferat liniștea cartierului față de haosul politic al epocii. Această suprapunere de lumi — chineză, franceză, rusă — a lăsat urme vizibile în textura arhitecturală a locului.

Astăzi, plimbarea prin Wudadao înseamnă, în egală măsură, o lecție de istorie și o bucurie pur vizuală. Cele cinci bulevarde principale — Machang Dao, Munan Dao, Dali Dao, Changde Dao și Chongqing Dao — sunt mărginite de câteva sute de clădiri istorice, fiecare cu propria poveste. Unele au fost transformate în muzee, cum este Vila Qing Wangfu, reședința unui prinț Qing, acum deschisă publicului. Altele găzduiesc hoteluri boutique, restaurante sau cafenele care au păstrat cu grijă interioarele originale: plăci de mozaic pe podele, balustrade din fier forjat, ferestre cu vitralii. Nu există zgârie-nori, nu există reclame luminoase agresive. Ritmul este altul față de restul Tianjinului modern.

Vizita în fostul cartier francez merită cel puțin jumătate de zi, mai ales dacă vrei să intri în câteva dintre vilele transformate în muzee sau să explorezi piețele de antichități din zonă, unde se găsesc obiecte din perioada colonială — fotografii, mobilier, porțelanuri. Cea mai bună perioadă pentru a vizita Tianjinul este primăvara (aprilie-mai) sau toamna (septembrie-octombrie), când temperaturile sunt plăcute și lumina naturală face dreptate fațadelor galbene și albe ale clădirilor. Zona este accesibilă cu metroul — stația Yingkou Dao pe linia 3 — sau cu trenuletul turistic care circulă pe bulevardele principale. Tianjinul se află la doar 30 de minute cu trenul de mare viteză de Beijing, ceea ce îl face ușor de inclus într-un program mai larg.

Fosta Concesiune Franceză din Tianjin face parte din circuitele noastre dedicate Chinei de Nord, alături de Beijing, Marele Zid și orașul vechi din Pingyao. Este un obiectiv care completează perfect imaginea complexă a Chinei moderne — un loc unde istoria secolului XX, cu toate contradicțiile ei, poate fi citită direct din piatră și cărămidă. După forfota Beijingului și vastitatea Marelui Zid, Wudadao oferă un ritm diferit, o ocazie de a înțelege cum s-a intersectat China cu lumea occidentală și ce a rămas din această întâlnire.