Wat Arun (Templul Zorilor)

Povestea Wat Arun (Templul Zorilor)

La prima vedere pare ceva imposibil de descris în cuvinte simple: un turn înalt de aproape 70 de metri, acoperit în întregime cu mii de bucăți de porțelan și sticlă colorată, sclipind diferit în funcție de ora zilei. Localnicii spun că cei mai buni fotografi știu că trebuie să vină exact înainte de apus, când soarele lovește oblic ceramica și turnul central pare că se aprinde din interior. De aici vine și numele — Wat Arun, sau Templul Zorilor, deși paradoxal cea mai spectaculoasă imagine e cea de seară, privit de pe malul opus al râului Chao Phraya, cu cerul din spate colorându-se în portocaliu și roz.

Numele local complet este Wat Arun Ratchawararam Ratchawaramahawihan (วัดอรุณราชวรารามราชวรมหาวิหาร), dar toată lumea îl știe simplu, Wat Arun. Templul există aici, pe malul de vest al râului, din perioada regatului Ayutthaya, însă forma pe care o vedem azi datează din domnia regelui Rama al II-lea, la începutul secolului al XIX-lea, cu extinderi majore făcute de succesorul său, Rama al III-lea, prin anii 1840. Povestea spune că regele Taksin ar fi ajuns aici într-o dimineață, după ce a scăpat de invazia birmană care distrusese vechea capitală Ayutthaya, și a văzut templul strălucind în lumina zorilor — de aici motivația numelui, chiar dacă structura pe care o admirăm azi a fost construită mult după domnia lui.

Ce impresionează cu adevărat este tehnica de decorare a prangului central (turnul-simbol khmer, reinterpretat în stil thailandez): mii de fragmente de porțelan chinezesc, multe provenite chiar din balastul corăbiilor comerciale care ajungeau în Bangkok în secolul al XIX-lea, au fost tăiate și lipite manual, formând motive florale și figuri mitologice. Poți urca pe una dintre scările abrupte ale turnului central — o experiență în sine, pentru că treptele sunt înguste și înclinate, gândite mai degrabă pentru statură thailandeză de acum două secole decât pentru turiști moderni — și de sus se deschide o priveliște bună asupra râului și a Palatului Regal de pe malul celălalt. La baza turnului, statuile Yaksha (demonii-gardieni) și figurile Kinnari, jumătate femeie jumătate pasăre, completează un decor care amestecă mitologia hindusă cu estetica budistă thailandeză, o combinație tipică pentru templele din perioada Rattanakosin.

O vizită la Wat Arun durează, de regulă, între 45 de minute și o oră și jumătate, în funcție de cât timp aloci fotografiatului și urcatului pe turn. Cea mai bună perioadă din zi este dimineața devreme, când sunt mai puțini vizitatori și lumina e blândă, sau spre apus, pentru priveliștea de pe malul opus. Se ajunge ușor cu bărcile-taxi care traversează Chao Phraya dinspre debarcaderul Tha Tien, lângă Wat Pho — o traversare de câteva minute, dar care face parte din farmecul vizitei. De reținut: intrarea în incinta templului presupune umeri și genunchi acoperiți, iar treptele turnului pot fi alunecoase, mai ales după ploaie, așa că încălțăminte potrivită chiar contează.

Wat Arun apare aproape întotdeauna în circuitele turistice prin Thailanda care includ Bangkok, tocmai pentru că se leagă natural de alte obiective esențiale din zonă — Wat Pho, cu celebrul Buddha reclinat, și Marele Palat Regal se află la doar câteva minute de mers pe jos sau o scurtă traversare cu barca. Într-un circuit bine construit, vizita la Templul Zorilor devine practic finalul firesc al unei zile petrecute explorând inima istorică a Bangkokului, înainte ca traseul să continue spre nord, către Chiang Mai, sau spre insulele din sud. E genul de obiectiv care rămâne în memoria călătoriei nu doar prin dimensiune sau vechime, ci prin detaliul acela fin, migălos, al ceramicii lipite bucată cu bucată — o muncă de decenii, vizibilă doar dacă te apropii suficient de mult.

Include Wat Arun (Templul Zorilor) în călătorie: alege circuite organizate în Thailanda.