Wat Benjamaborpitr — istorie, povești și circuite

Povestea Wat Benjamaborpitr

Există un detaliu care surprinde mereu vizitatorii la Wat Benjamaborpitr: marmura albă din care este construit templul nu vine din Thailanda, ci din Carrara, aceeași regiune italiană care a furnizat piatra pentru multe dintre statuile lui Michelangelo. De aici i se trage și numele popular sub care este cunoscut în rândul turiștilor străini, "Templul de Marmură", deși denumirea sa completă, Wat Benchamabophit Dusitvanaram, spune mult mai mult despre poziția sa specială în peisajul religios al capitalei thailandeze.

Construcția templului a început în 1899, la comanda regelui Chulalongkorn, cunoscut și ca Rama al V-lea, unul dintre cei mai influenți monarhi ai Thailandei, cel care a modernizat țara și a păstrat-o independentă în plină epocă a colonialismului european din Asia de Sud-Est. Wat Benjamaborpitr a fost gândit ca ultimul mare templu regal construit în Bangkok și a devenit, cu timpul, un simbol al fuziunii dintre tradiția thailandeză și influențele occidentale pe care regele le admira. Arhitectul responsabil de proiect a fost prințul Naris, fratele vitreg al regelui, cunoscut pentru talentul său artistic și pentru gustul rafinat cu care a combinat elementele clasice thailandeze cu tehnici și materiale aduse din Europa.

Ceea ce impresionează la prima vedere este simetria clădirii principale, ubosot-ul, acoperișul său cu straturi multiple din țiglă smălțuită galbenă și portocalie, dar mai ales curtea interioară în care se află o galerie cu 52 de statui Buddha, majoritatea originale sau replici fidele ale unor piese celebre din întreaga Thailanda și din alte țări budiste. Această colecție a fost strânsă chiar de regele Chulalongkorn, pasionat de istoria artei budiste, și oferă practic o lecție vizuală despre evoluția stilurilor de reprezentare a lui Buddha de-a lungul secolelor. Ferestrele templului, cu vitralii colorate reprezentând simboluri regale, sunt un alt element neobișnuit pentru un lăcaș budist și trădează influența bisericilor gotice europene văzute de prinț în călătoriile sale.

O vizită la Wat Benjamaborpitr durează, în mod obișnuit, între 30 și 60 de minute, suficient timp pentru a admira exteriorul de marmură, curtea cu statui și interiorul ubosot-ului, unde se află o replică a celebrei statui Phra Buddha Chinnarat. Templul este deschis publicului zilnic, dimineața fiind momentul ideal pentru fotografii, când lumina cade direct pe fațada albă și curtea este mai puțin aglomerată. Perioada noiembrie-februarie este cea mai potrivită pentru o vizită, datorită temperaturilor mai blânde specifice sezonului uscat din Bangkok. Se recomandă ținută decentă, umeri și genunchi acoperiți, așa cum se cere la orice templu budist activ, iar accesul se face ușor cu taxiul sau tuk-tuk-ul din zona centrală a orașului, templul fiind situat în apropierea Palatului Dusit.

Wat Benjamaborpitr este inclus frecvent în circuitele turistice care explorează Bangkok, alături de obiective precum Palatul Regal, Wat Pho sau Wat Arun, tocmai pentru că oferă o perspectivă diferită asupra arhitecturii religioase thailandeze, mai puțin încărcată vizual decât templele din zona istorică Rattanakosin, dar la fel de relevantă din punct de vedere istoric. Într-un traseu turistic prin Thailanda, acest templu funcționează bine ca punct de tranziție între vizitele aglomerate din centrul vechi al capitalei și zonele mai liniștite din nordul orașului, oferind un moment de respiro înainte de a continua explorarea către piețele plutitoare, Marele Palat sau, mai departe, către provinciile din nordul țării precum Chiang Mai. Este genul de obiectiv care completează firesc o zi dedicată templelor din Bangkok, adăugând context istoric despre modernizarea Thailandei și despre relația particulară dintre monarhia thailandeză și arta religioasă.

Wat Benjamaborpitr este unul dintre punctele de interes ale țării. Vezi pachet circuit Thailanda.