Templul Kiyomizudera — istorie, povești și circuite

Povestea Templul Kiyomizudera

În perioada Edo, aproape 250 de oameni au sărit de pe terasa Templului Kiyomizudera, convinși că, dacă supraviețuiesc căderii de 13 metri, li se va îndeplini o dorință. Rata de supraviețuire a fost, surprinzător, de peste 85%, pentru că dedesubt creștea o pădure deasă care le amortiza căderea. Practica a fost interzisă oficial în 1872, dar expresia japoneză "a sări de pe scena Kiyomizu" (清水の舞台から飛び降りる, Kiyomizu no butai kara tobioriru) a rămas în limbă și astăzi, folosită atunci când cineva ia o decizie riscantă, fără cale de întoarcere. E genul de detaliu care spune mai multe despre acest templu decât orice descriere turistică.

Kiyomizudera, al cărui nume înseamnă "templul apei limpezi", a fost fondat în anul 778 de călugărul Enchin, lângă cascada Otowa, considerată sacră. Clădirile actuale datează însă din 1633, ridicate din ordinul shogunului Tokugawa Iemitsu, după ce complexul original a ars, ca de altfel de multe ori de-a lungul istoriei sale — se spune că a fost mistuit de foc de cel puțin nouă ori. Ce impresionează cu adevărat este tehnica de construcție a scenei principale: întreaga structură, susținută de 139 de stâlpi din lemn de zelkova, înalți de peste 12 metri, a fost asamblată fără să se folosească niciun cui. Metoda se numește kigumi și presupune îmbinarea lemnului prin sisteme de caneluri și cepuri, o soluție care a permis structurii să reziste secole întregi, inclusiv la cutremure.

Vizitatorii ajunși pe terasa suspendată au parte de o priveliște asupra Kyoto-ului și, în anotimpul potrivit, asupra unei mări de cireși înfloriți primăvara sau de arțari roșii toamna. Dedesubt, cascada Otowa se împarte în trei șuvoaie, iar tradiția spune că fiecare aduce un beneficiu diferit — longevitate, succes în dragoste sau reușită la învățătură. Vizitatorii aleg un singur șuvoi din care beau apă cu niște cupe montate pe tije lungi de metal, dezinfectate cu lumină ultravioletă între folosiri; se spune că a bea din toate cele trei e un gest de lăcomie care anulează norocul. Complexul mai cuprinde altarul Jishu, dedicat zeului dragostei, unde tinerii încearcă să meargă cu ochii închiși între două pietre așezate la 18 metri distanță — dacă reușesc, li se va împlini dorința de iubire. Templul face parte din patrimoniul UNESCO din 1994, alături de alte monumente istorice ale Kyoto-ului antic.

O vizită completă durează între una și două ore, deși în perioadele aglomerate — mai ales la înflorirea cireșilor, în aprilie, și la schimbarea culorii frunzelor, în noiembrie — accesul poate dura mai mult din cauza numărului mare de vizitatori. Templul se deschide de dimineață devreme, iar cine ajunge înainte de ora 8:00 evită cel mai mult din aglomerație. Accesul se face pe jos, urcând o pantă destul de solicitantă dinspre cartierul Higashiyama, cu magazine tradiționale de dulciuri și ceramică pe ambele părți ale drumului, un traseu care merită parcurs fără grabă. Cel mai apropiat punct de transport public este stația de autobuz Kiyomizu-michi, la aproximativ 10 minute de mers pe jos de intrare. În câteva seri pe an, templul este iluminat special și rămâne deschis până seara târziu, oferind o priveliște complet diferită de cea din timpul zilei.

Templul Kiyomizudera este unul dintre punctele obligatorii din orice circuit turistic prin Japonia care include Kyoto, iar poziția lui în cartierul Higashiyama face posibilă combinarea vizitei cu alte obiective apropiate, precum străduțele Sannenzaka și Ninenzaka sau templul Kodaiji. Într-un traseu bine construit prin Japonia, ziua petrecută la Kiyomizudera se leagă natural de restul experienței din fosta capitală imperială — de la pagoda Yasaka la cartierul gheișelor din Gion — și oferă o imagine autentică a Kyoto-ului istoric, înainte de a continua drumul spre alte orașe emblematice ale țării, precum Tokyo sau Osaka.

Templul Kiyomizudera te așteaptă. Rezervă excursii în Japonia.