Templu — istorie, povești și circuite

Povestea Templu

Într-o dimineață de vară din 1950, un călugăr novice a dat foc Templului de Aur din Kyoto. L-a ars complet, din temelii, într-un gest despre care avea să spună mai târziu că fusese motivat de invidie față de frumusețea clădirii. Povestea asta, reluată și de scriitorul Yukio Mishima într-un roman celebru, spune ceva esențial despre Kinkaku-ji: e un loc care a provocat obsesie de secole, iar reconstrucția din 1955 a fost făcută cu atâta grijă încât astăzi puțini turiști realizează că privesc, de fapt, o replică fidelă a originalului din 1397.

Templul, numit oficial Rokuon-ji, dar cunoscut universal drept Kinkaku-ji (金閣寺, literal "Templul Pavilionului de Aur"), a fost inițial vila de retragere a shogunului Ashikaga Yoshimitsu. După moartea lui, fiul său a transformat clădirea în templu zen, conform dorinței testamentare a tatălui. Ultimele două etaje ale pavilionului sunt acoperite integral cu foiță de aur pur — o decizie arhitecturală rară în Japonia medievală, unde ostentația de acest fel era mai degrabă asociată curților imperiale chineze decât esteticii zen, de obicei austeră și minimalistă.

Ce vezi la fața locului este, în primul rând, imaginea aceea devenită simbol al Kyoto-ului: pavilionul cu trei niveluri, fiecare construit în stil arhitectural diferit — shinden pentru primul etaj, samurai buke pentru al doilea, zen chinezesc pentru al treilea — ridicat pe malul lacului Kyoko-chi, "Lacul Oglindă". În zilele fără vânt, apa reflectă fațada aurie aproape perfect, iar fenomenul e cel care a făcut din acest loc unul dintre cele mai fotografiate obiective din Japonia. Vârful clădirii e încoronat cu o statuie de bronz reprezentând un phoenix, aleasă nu întâmplător: pasărea mitologică simbolizează renașterea, o legătură aproape ironică cu istoria reală a templului. În jurul pavilionului se întinde o grădină japoneză tradițională, gândită pentru a fi contemplată în plimbare, cu pietre și insule aranjate să reprezinte peisaje budiste clasice.

Vizita durează, de regulă, între 30 și 45 de minute, pentru că accesul e permis doar pe un traseu pietonal circular, fără intrare în interiorul clădirii. Toamna, cu arțarii aprinși în roșu și portocaliu în jurul lacului, și iarna, când zăpada acoperă acoperișul auriu, sunt perioadele preferate de fotografi, dar și cele mai populate. Primăvara, cireșii din apropiere completează tabloul. Templul se află în nord-vestul orașului Kyoto și se poate ajunge cu autobuzul direct din centru, într-un traseu de aproximativ 30-40 de minute. Recomandarea localnicilor e să veniți dimineața, imediat după deschidere, înainte ca grupurile mari să ajungă.

Kinkaku-ji apare, aproape fără excepție, în circuitele turistice organizate care includ Kyoto, alături de alte obiective esențiale ale orașului precum templul Ginkaku-ji, "Pavilionul de Argint", sau pădurea de bambus din Arashiyama. Într-un circuit prin Japonia, ziua petrecută la Kyoto reunește, de obicei, mai multe temple și grădini istorice, iar Templul de Aur rămâne punctul de reper vizual al întregii călătorii — genul de imagine pe care o recunoști din reviste și documentare, dar care, văzută direct, pe malul lacului, are o prezență diferită de fotografie. Combinat cu vizitele la Fushimi Inari, cu porțile sale torii înșirate pe deal, sau cu cartierul Gion, unde se mai pot zări geishe seara, Kinkaku-ji completează un tablou complex al Kyoto-ului istoric — oraș care a fost capitala Japoniei timp de peste un mileniu și care rămâne, pentru mulți călători, motivul principal pentru a alege un circuit prin această țară.

Vezi toate circuitele din Japonia și bifează Templu din listă.