Sanctuarul Fushimi Inari Taisha — istorie, povești și circuite

Povestea Sanctuarul Fushimi Inari Taisha

Un negustor japonez care tocmai a încheiat o afacere profitabilă urcă treptele către vârful muntelui Inari, oprindu-se la fiecare câțiva metri să citească numele gravate pe o poartă torii. Fiecare astfel de poartă, de la cele înalte de câțiva metri până la miniaturile așezate de credincioși mai puțin înstăriți, a fost donată de o persoană sau o companie recunoscătoare pentru prosperitatea primită. Scena aceasta se repetă de secole la Fushimi Inari Taisha (伏見稲荷大社), sanctuarul din sudul orașului Kyoto devenit, în ultimele decenii, unul dintre simbolurile vizuale ale Japoniei întregi.

Sanctuarul a fost fondat în anul 711, pe vremea împărătesei Genmei, fiind dedicat zeiței Inari, divinitate a orezului, a fertilității și, prin extensie, a comerțului și succesului financiar. De-a lungul secolelor, negustori și fermieri au construit porți torii ca ofrandă de mulțumire sau ca rugăminte pentru prosperitate viitoare, iar practica a continuat până astăzi. Rezultatul este un fenomen unic: peste 10.000 de porți vermilion așezate una lângă alta, formând tuneluri care șerpuiesc pe cărările muntelui Inari, la o altitudine de 233 de metri. Culoarea aceasta intensă, obținută tradițional dintr-un pigment pe bază de mercur, era considerată protectoare împotriva răului — un detaliu pe care puțini turiști îl cunosc atunci când admiră porțile.

Complexul sanctuarului nu se rezumă la celebrele tunele torii. La baza muntelui se află clădirea principală, honden, reconstruită în 1499 după ce originalul a fost distrus într-un incendiu în timpul războaielor civile din perioada Muromachi. De aici pornesc cărările care urcă spre vârf, un traseu care poate dura între două și trei ore dus-întors pentru cine vrea să parcurgă tot circuitul. Pe drum, vizitatorii întâlnesc numeroase statui de vulpi — kitsune — considerate mesagerii zeiței Inari. Multe dintre ele țin în bot chei simbolice pentru grânarele de orez, iar altele poartă bile care reprezintă spiritul zeiței. Nu sunt zeități în sine, cum cred adesea străinii, ci intermediari între lumea oamenilor și cea divină.

Vizita poate fi organizată flexibil: cei grăbiți se opresc la primele câteva sute de metri de porți, suficient pentru fotografiile emblematice, în timp ce cei cu mai mult timp la dispoziție pot urca până la punctul de belvedere Yotsutsuji, aflat la jumătatea traseului, de unde se deschide o priveliște bună asupra orașului Kyoto. Intrarea este liberă și accesul se face non-stop, ceea ce face din sanctuar o destinație bună atât dimineața devreme, cât și seara — dimineața, înainte de ora 8:00, aglomerația este mult mai redusă, iar lumina difuză scoate în evidență și mai bine nuanța roșie a porților. Sanctuarul se află la doar câteva minute de mers pe jos de stația JR Inari, ușor accesibilă cu trenul de la gara centrală din Kyoto. Recomand încălțăminte comodă, mai ales dacă intenționați să urcați până în vârf, și ceva apă la voi, pentru că pe traseu magazinele sunt mai puține decât la bază.

Fushimi Inari Taisha se regăsește, de regulă, în itinerariile circuitelor turistice prin Japonia dedicate zonei Kansai, alături de alte obiective importante din Kyoto precum templul Kiyomizu-dera sau cartierul geishelor din Gion. Este genul de oprire care completează firesc o zi petrecută în fostul oraș imperial, oferind un contrast puternic față de arhitectura templelor budiste clasice printr-o experiență mult mai vizuală și mai puțin contemplativă. Într-un circuit organizat, timpul alocat sanctuarului este de obicei calculat astfel încât să permită atât fotografierea tunelurilor de porți, cât și o scurtă plimbare mai în interiorul muntelui, fără a compromite restul programului din Kyoto sau transferul către următoarele destinații din traseu, fie că vorbim de Osaka, Nara sau Himeji.

Planifică-ți vizita la Sanctuarul Fushimi Inari Taisha — consultă vacanță în Japonia.