Templul Kinkaku (Pavilionul de Aur) — istorie, povești și circuite

Povestea Templul Kinkaku (Pavilionul de Aur)

În 1950, un tânăr călugăr budist a dat foc pavilionului pe care astăzi îl vedem pe toate cărțile poștale din Kyoto. Motivul, spun cronicile de atunci, nu a fost politic, nici religios, ci o formă de gelozie bolnavă față de frumusețea clădirii pe care o îngrijea. Kinkaku-ji, așa cum se numește în japoneză, a ars complet într-o singură noapte. Ce vedem noi acum, în 2024, este de fapt o reconstrucție din 1955, refăcută cu minuțiozitate după planurile originale — inclusiv stratul de foiță de aur care acoperă ultimele două niveluri ale clădirii, aplicat din nou și mai gros în 1987, într-o restaurare care a costat sume considerabile și a durat aproape un an.

Numele complet al templului este Rokuon-ji, dar toată lumea îl știe drept Kinkaku-ji — literal, "Templul Pavilionului de Aur". Povestea lui începe în 1397, când shogunul Ashikaga Yoshimitsu a decis să transforme o vilă retrasă într-o reședință de retragere pentru anii senectuții. După moartea lui, fiul său a convertit clădirea într-un templu zen, respectând dorința tatălui. Structura pe trei niveluri combină deliberat trei stiluri arhitecturale diferite: parterul reflectă stilul Shinden, tipic reședințelor nobiliare din perioada Heian, nivelul al doilea urmează stilul samurailor de tip Buke, iar ultimul etaj, cel acoperit integral în aur, adoptă forma unui templu zen chinezesc. Pe vârful acoperișului tronează o pasăre fenix din bronz, simbol al renașterii — ironic, dacă ne gândim la ce urma să pățească clădirea cinci secole mai târziu.

Ce impresionează la fața locului nu este neapărat mărimea pavilionului, relativ modest ca dimensiuni, ci relația lui cu apa. Clădirea a fost construită chiar pe malul lacului Kyoko-chi, "Lacul Oglindă", astfel încât imaginea ei aurie să se dubleze perfect în apă în zilele fără vânt. Grădina din jur, concepută în aceeași perioadă, respectă principiile grădinilor de plimbare specifice erei Muromachi — cu insulițe, pietre plasate cu grijă și pini modelați de secole de îngrijire. Vizitatorii nu pot intra în pavilion; traseul e conceput ca o plimbare circulară prin grădină, cu puncte de oprire special gândite pentru fotografii, urmată de o vizită scurtă la grădina de ceai din partea din spate a complexului, unde se poate opri pentru un ceai matcha tradițional.

O vizită completă durează între 45 de minute și o oră, suficient pentru parcurgerea traseului și câteva minute de contemplare la malul lacului. Templul se află în nord-vestul Kyoto-ului și poate fi ajuns cu autobuzul din centrul orașului în circa 30-40 de minute, sau combinat cu o vizită la Ryoan-ji, celebru pentru grădina sa de piatră, aflat la câțiva kilometri distanță. Cele mai bune perioade sunt dimineața, imediat după deschidere, când lumina joasă a soarelui scoate în evidență aurul de pe fațadă, și toamna, când arțarii din jurul lacului se colorează în roșu și portocaliu. Vara, aglomerația poate fi considerabilă, mai ales în weekenduri, așa că o vizită matinală rămâne recomandarea general valabilă.

Templul Kinkaku face parte, de regulă, din traseul dedicat orașului Kyoto în circuitele noastre prin Japonia, alături de Fushimi Inari, cu miile lui de porți roșii, și de cartierul Gion, cu casele tradiționale de gheișe. Ordinea vizitelor este gândită astfel încât ziua să se încheie cu lumina caldă a serii peste orașul vechi, după o dimineață petrecută la Pavilionul de Aur. Pentru cei care aleg un circuit complet prin Japonia, contrastul dintre Kyoto-ul tradițional și Tokyo-ul modern, vizitat de regulă la începutul sau finalul călătoriei, devine unul dintre elementele care rămân cel mai bine în memorie — și Kinkaku-ji, cu istoria lui de foc și renaștere, e un punct de reper firesc în acest traseu.

Planifică-ți vizita la Templul Kinkaku (Pavilionul de Aur) — consultă excursie organizată în Japonia.