Templul Kiyomizu-dera — istorie, povești și circuite

Templul Kiyomizu-dera (清水寺), construit fără niciun cui pe un platou de lemn suspendat deasupra Kyoto, este unul dintre cele mai vechi și venerate sanctuare budiste din Japonia.

Povestea Templul Kiyomizu-dera

La aproape 400 de metri deasupra orașului Kyoto, sprijinită pe 139 de piloni de lemn de zelkova, se ridică o terasă construită acum peste patru secole fără să se fi folosit un singur cui. Localnicii au o expresie pentru curajul de a lua o decizie importantă: "a sări de pe scena de la Kiyomizu" (清水の舞台から飛び降りる). Expresia vine dintr-o practică reală din perioada Edo, când oamenii credeau că, dacă supraviețuiau saltului de pe această platformă, dorința li se va îndeplini. Din cele 234 de sărituri documentate istoric, se pare că aproximativ 85% dintre oameni au supraviețuit — ceea ce nu a împiedicat autoritățile să interzică practica în 1872.

Templul Kiyomizu-dera (清水寺, care se traduce literal prin "templul apei pure") a fost fondat în anul 778, cu mult înainte ca Kyoto să devină capitala Japoniei. Structura actuală datează din 1633, ridicată din ordinul shogunului Tokugawa Iemitsu, după ce clădirile originale au fost distruse de foc — soarta pe care templul a împărtășit-o de nu mai puțin de nouă ori de-a lungul istoriei sale. Numele vine de la cascada Otowa, care curge din munte chiar sub templu și ale cărei ape sunt împărțite în trei pârâiașe separate: unul pentru longevitate, unul pentru succes în dragoste și unul pentru reușită academică. Vizitatorii pot bea din câte unul folosind cupe lungi, dezinfectate cu lumină ultravioletă, dar tradiția spune că a bea din toate trei e semn de lăcomie și îți poate anula norocul.

Complexul întreg este dedicat zeiței budiste Kannon, iar templul principal, Hondo, adăpostește o statuie a acesteia cu unsprezece capete și o mie de brațe, expusă publicului doar o dată la 33 de ani — ultima oară în 2033 nu va fi întâmplător, pentru că japonezii consideră acest interval sacru. În afară de faimoasa terasă, complexul cuprinde și templul Jishu, dedicat zeului dragostei, unde o pereche de "pietre ale dragostei" așezate la 18 metri distanță pun la încercare vizitatorii: se spune că cel care reușește să meargă de la o piatră la alta cu ochii închiși va avea noroc în dragoste. Pagoda cu trei etaje, roșu-aprins, vizibilă din multe puncte ale orașului, completează imaginea unui ansamblu inclus din 1994 pe lista patrimoniului UNESCO, ca parte a monumentelor istorice din vechiul Kyoto.

O vizită completă durează în jur de două ore, mai mult dacă alegi să urci și pe drumurile pietonale din jur, presărate cu magazine tradiționale de ceramică și dulciuri. Templul este deschis de dimineață devreme, iar accesul acesta timpuriu contează enorm — Kiyomizu-dera atrage anual milioane de vizitatori, iar aleile înguste din jur, precum Sannenzaka și Ninenzaka, se aglomerează rapid după ora 10. Toamna, când arțarii din jurul terasei se colorează în roșu și portocaliu, și primăvara, în perioada înfloririi cireșilor, templul organizează iluminări nocturne speciale — momente în care platforma de lemn pare să plutească deasupra unei mări de culoare. Se ajunge ușor pe jos din centrul vechi al orașului, urcând pe străduțe în pantă care fac parte, ele însele, din experiența vizitei.

Într-un circuit prin Japonia care include Kyoto, Templul Kiyomizu-dera se leagă firesc de vizitarea altor obiective esențiale ale orașului — cartierul geișelor din Gion, aflat la câțiva pași distanță, sau porțile roșii ale sanctuarului Fushimi Inari. Pentru cei care aleg un traseu mai amplu, care traversează și Tokyo sau Osaka, oprirea la Kiyomizu-dera rămâne punctul în care istoria veche a Japoniei devine palpabilă, într-un mod pe care marile orașe moderne nu îl mai pot oferi. Este genul de obiectiv care explică, mai bine decât orice altceva, de ce Kyoto rămâne inima spirituală a țării.

Vezi toate circuitele din Japonia — cu avion, ghid și cazare incluse.