Gion — istorie, povești și circuite

Povestea Gion

Sunt orele nouă seara pe strada Hanamikoji, iar o siluetă în kimono alunecă rapid dintr-un okiya spre o casă de ceai din apropiere, cu pași mici și grăbiți, pentru că o maiko nu se oprește niciodată să pozeze pentru turiștii care îi fotografiază fiecare mișcare. Localnicii din Kyoto spun că această imagine, repetată aproape identic de secole, este singurul lucru din Gion care nu s-a schimbat odată cu timpul. Restul cartierului a supraviețuit războaielor, incendiilor și modernizării Japoniei tocmai pentru că a refuzat, cu o încăpățânare aproape rituală, să devină altceva decât a fost dintotdeauna.

Gion (祇園) s-a format în secolul al XVII-lea, în jurul templului Yasaka, ca o zonă de popas pentru pelerinii care veneau să se roage acolo. Ceainăriile și hanurile apărute pentru a-i hrăni și odihni s-au transformat treptat în case de divertisment, iar către perioada Edo, cartierul devenise centrul cultural unde se formau geiko și maiko — termenii folosiți la Kyoto pentru ceea ce în restul Japoniei se numesc geisha. Diferența nu e doar lingvistică: o maiko petrece ani de ucenicie, învățând dans tradițional, cântul la shamisen, arta conversației și ceremonia ceaiului, înainte de a deveni geiko cu drepturi depline. Multe dintre okiya — casele în care locuiesc și se formează aceste artiste — funcționează încă în Gion, ascunse în spatele unor fațade discrete de lemn.

Strada Hanamikoji este coloana vertebrală a cartierului, mărginită de machiya — casele tradiționale japoneze, înguste și lungi, construite astfel pentru că impozitele se calculau după lățimea fațadei stradale. Multe dintre aceste clădiri datează din perioada Meiji (1868-1912), cu ferestre din lemn zăbrelit numite kōshi și lanterne roșii atârnate la intrări. Paralel cu Hanamikoji se întinde Shirakawa, un canal mărginit de cireși și sălcii, unde reflexia caselor de ceai în apă devine, primăvara, unul dintre cele mai fotografiate colțuri din tot Kyoto. Nu foarte departe se află Yasaka-jinja, templul shintoist care a dat naștere cartierului, cu porțile lui vopsite într-un portocaliu intens, deschis non-stop și luminat noaptea de lanterne de piatră.

O vizită relaxată în Gion durează două-trei ore, dar cartierul se descoperă cel mai bine seara, între ora 17:00 și 19:00, când casele de ceai își pregătesc oaspeții și șansele de a zări o maiko sunt mai mari. Primăvara, în perioada înfloririi cireșilor, și toamna, când frunzele arțarilor din apropiere de Yasaka se colorează în roșu, sunt sezoanele preferate de fotografi. Un detaliu important pentru vizitatori: de câțiva ani, autoritățile locale au interzis accesul turiștilor pe unele străduțe laterale private, precum Hanamikoji dincolo de câteva intersecții, ca reacție la comportamentul agresiv al unor turiști față de maiko — un semn al tensiunii dintre conservarea tradiției și presiunea turismului de masă. Se recomandă discreție, voce scăzută și evitarea fotografiilor luate fără acord direct. Zona se ajunge ușor cu tramvaiul Keihan, stația Gion-Shijo, sau cu autobuzul din centrul Kyoto.

Într-un circuit turistic prin Japonia, Gion se leagă natural de restul Kyoto-ului istoric — de pădurea de porți roșii de la Fushimi Inari, de templul de aur Kinkaku-ji sau de pădurea de bambus din Arashiyama. Multe itinerarii includ o seară în Gion imediat după vizitarea templului Kiyomizu-dera, aflat la câteva minute de mers pe jos, astfel încât ziua se termină firesc cu plimbarea pe străzile luminate de lanterne ale cartierului geiko. Pentru cei care aleg un circuit organizat prin Japonia, Gion rămâne punctul în care istoria orașului imperial se vede cel mai limpede, nu explicată în ghiduri, ci trăită pur și simplu, mergând pe aceleași pietre pe care au mers negustorii, samuraii și artiștii Kyoto-ului de acum trei sute de ani.

Gion este unul dintre punctele de interes ale țării. Vezi circuite Japonia.