Lacul Ashi — istorie, povești și circuite

Povestea Lacul Ashi

Într-o dimineață limpede de iarnă, dacă te afli pe malul de sud al lacului Ashi, muntele Fuji apare atât de clar în oglinda apei încât localnicii au un cuvânt aparte pentru fenomen: kagami Fuji, \"Fuji-oglindă\". Nu se întâmplă des — vara ceața și umiditatea ascund vârful cel mai adesea — dar când se produce, japonezii vin special din Tokyo, la două ore distanță, doar pentru fotografia aceea. E genul de detaliu care spune multe despre locul acesta: nu e un lac oarecare, ci un punct de observație aproape ritualic pentru cel mai venerat munte al țării.

Lacul Ashi, numit local Ashinoko (芦ノ湖), s-a format acum aproximativ 3.000 de ani, când o erupție a vulcanului Hakone a blocat valea și a creat acest bazin de altitudine, la peste 720 de metri. Apa are o adâncime maximă de 43 de metri și o formă alungită, aproape ca un fiord, rezultat direct al colapsului vulcanic care i-a dat naștere. Pe malul de est se află torii-ul roșu al altarului Hakone, ridicat parțial în apă — o poartă shintoistă care pare să flote, construită acolo pentru că lacul însuși era considerat sacru, locuit de o zeitate-șarpe conform legendelor locale din perioada Heian.

Ce vezi și ce faci efectiv acolo depinde de cât timp ai. Cea mai populară activitate este croaziera cu așa-numitele \"vase pirat\" — replici stilizate de galioane din secolul al XVIII-lea, introduse în anii 1960 ca atracție turistică, care traversează lacul între Moto-Hakone, Togendai și Hakone-machi. Sună poate kitsch descris așa, dar de pe punte vezi simultan altarul flotant, pădurile de conifere de pe versanți și, în zilele bune, conul înzăpezit al muntelui Fuji în fundal. De la debarcaderul Togendai se poate lua telecabina Hakone Ropeway, care trece peste Owakudani, o vale vulcanică activă unde solul fumegă și se vând ouă fierte în izvoarele sulfuroase — colorate maro-negru din cauza reacției chimice cu sulful, dar perfect comestibile, tradiție locală susținută inclusiv de vânzători specializați doar în acest \"delicatesă\" cu iz de pucioasă.

O vizită la lacul Ashi durează de obicei o jumătate de zi, între trei și cinci ore, dacă incluzi croaziera, altarul și eventual telecabina. Perioada ideală e toamna, între jumătatea lui octombrie și mijlocul lui noiembrie, când pădurile din jur se colorează în roșu și portocaliu, dar și iarna, între decembrie și februarie, pentru vizibilitatea mai bună a muntelui Fuji. Regiunea Hakone se află la circa 90 de minute de Tokyo cu trenul, de obicei via Odawara, apoi cu trenul local Hakone Tozan sau cu autobuz. Merită să ai în vedere că vremea se schimbă rapid la altitudine — un cer clar dimineața poate deveni cețos până la prânz — și că weekendurile de toamnă aduc mult mai multă lume decât zilele de mijloc de săptămână.

Lacul Ashi funcționează practic ca o poartă naturală către zona Hakone, motiv pentru care apare frecvent în circuitele turistice prin Japonia ca escală de o zi dinspre Tokyo sau ca etapă spre Kyoto pe ruta clasică prin regiunea Fuji-Hakone-Izu. Într-un traseu bine construit, ziua petrecută aici se combină natural cu o oprire la muzeul de artă în aer liber Hakone Open-Air Museum sau cu o noapte în ryokan tradițional cu izvoare termale onsen, alimentate chiar de activitatea vulcanică ce a modelat lacul. E genul de obiectiv care nu cere context suplimentar pentru a fi apreciat, dar care, integrat într-un circuit mai amplu prin Japonia, devine punctul de respiro dintre agitația Tokyo-ului și liniștea muntelui Fuji.

Include Lacul Ashi în călătorie: alege circuit prin Japonia.