Templul Kinkakuji — istorie, povești și circuite

Povestea Templul Kinkakuji

În 1950, un tânăr călugăr budist a dat foc Pavilionului de Aur din Kyoto și l-a privit arzând din pădurea din apropiere. Templul pe care îl vedeți astăzi este, de fapt, o reconstrucție ridicată în 1955, fidelă originalului din secolul al XIV-lea. Povestea asta, ciudată și tulburătoare, a inspirat unul dintre cele mai cunoscute romane ale lui Yukio Mishima, "Templul de Aur", și rămâne parte din identitatea locului la fel de mult ca aurul care îi acoperă fațada.

Numele oficial este Rokuon-ji, dar aproape nimeni nu îl folosește — lumea îi spune Kinkakuji (金閣寺), literal "templul pavilionului de aur". Construcția inițială datează din 1397, ridicată ca vilă de pensionare pentru shogunul Ashikaga Yoshimitsu, unul dintre cei mai influenți conducători ai perioadei Muromachi. După moartea lui, fiul său a transformat reședința în templu zen, conform dorinței testamentare a tatălui. Cele trei niveluri ale pavilionului combină stiluri arhitecturale diferite — primul etaj urmează arhitectura de palat din perioada Heian, al doilea reflectă stilul samurailor, iar al treilea, complet acoperit în foiță de aur, are influențe chinezești zen. Deasupra acoperișului tronează un fenix de bronz, simbol care apare rar în alte temple japoneze.

Ce impresionează cu adevărat este imaginea de ansamblu: pavilionul se ridică direct din apele iazului Kyoko-chi, numit "iazul oglindă", iar reflexia lui variază constant în funcție de anotimp și oră. Toamna, frunzele arțarilor japonezi (momiji) aprind malurile în roșu și portocaliu. Iarna, zăpada de pe acoperișul negru contrastează dur cu aurul fațadei. Grădina din jur a fost concepută în stilul specific perioadei Muromachi, cu pietre și insulițe aranjate să sugereze peisaje miniaturale — o tehnică de grădinărit peisagistic pe care japonezii au dus-o la rang de artă. Vizitatorii nu pot intra în interiorul pavilionului, dar traseul pietonal din jurul grădinii oferă unghiuri diferite, inclusiv cel clasic, fotografiat de milioane de ori, dinspre malul opus al iazului.

O vizită la Kinkakuji durează, în medie, între 45 de minute și o oră, suficient pentru traseul complet prin grădină, inclusiv o oprire la mica pagodă și la punctul de ceai tradițional aflat spre finalul parcursului. Templul se vizitează cel mai bine dimineața devreme, la puțin timp după deschidere, când luminozitatea e blândă și grupurile mari de turiști încă nu au ajuns. Toamna și primăvara rămân sezoanele preferate, din motive evidente, dar iarna oferă acele dimineți rare cu zăpadă proaspătă, când pavilionul pare desprins dintr-o gravură veche. Templul se află în nord-vestul orașului Kyoto și poate fi atins cu autobuzul din centrul orașului în aproximativ 40 de minute; merită combinată vizita cu alte obiective din apropiere, precum Templul Ryoan-ji, cunoscut pentru grădina sa de pietre zen.

Kinkakuji face parte din traseul multor circuite turistice organizate prin Japonia, de regulă incluse în segmentul dedicat regiunii Kansai, alături de Kyoto istoric, Nara și cerbii săi liberi, sau Osaka cu energia ei urbană. Într-un circuit bine construit, ziua petrecută la Kyoto combină de obicei Kinkakuji cu vizite la Fushimi Inari și porțile sale torii, sau la cartierul Gion, unde tradiția gheișelor încă supraviețuiește. Este genul de obiectiv care, deși vizitat rapid, rămâne în amintirea călătoriei mult după ce restul detaliilor s-au estompat — imaginea aceea a aurului reflectat în apă are o forță vizuală greu de egalat oriunde altundeva în Japonia.

Templul Kinkakuji este unul dintre punctele de interes ale țării. Vezi circuite Japonia.