Districtul gheiselor Gion — istorie, povești și circuite

Povestea Districtul gheiselor Gion

Este ora șase seara, lumina scade repede, iar pe strada Hanami-koji se aude un zgomot specific de saboți de lemn lovind piatra. Cineva se oprește brusc, ridică telefonul, iar o femeie în kimono, cu pași mici și grăbiți, întoarce capul o clipă înainte de a intra pe o ușă glisantă fără niciun semn vizibil. Ghidurile locale spun același lucru de ani buni: nu e voie să fie oprită, fotografiată de aproape sau urmărită. E o geiko — așa se numesc geishele în dialectul din Kyoto — care merge spre o întâlnire programată cu luni în urmă, într-una din casele de ceai la care accesul se face doar prin recomandare.

Gion s-a format ca district de divertisment în jurul anului 1600, când în fața Templului Yasaka au apărut primele ceainării pentru pelerinii și călătorii care treceau prin zonă. Cu timpul, casele de ceai — numite ochaya — au început să ofere și divertisment: muzică, dans, conversație rafinată, susținute de femei pregătite ani de zile în artele tradiționale. Așa a apărut breasla geiko și a ucenicelor lor, maiko, o instituție care a supraviețuit cutremurelor, incendiilor, celui de-al Doilea Război Mondial și, mai recent, valului de turism de masă care a împins autoritățile din Kyoto să interzică, din 2019, accesul turiștilor pe unele alei private din Gion, sub amendă.

Ce poate vedea, de fapt, un vizitator? Arhitectura în sine merită timpul: case din lemn cu fațade înguste, ferane de bambus numite komayose și acoperișuri joase, construite după modelul mașiya, casele tradiționale de negustori din perioada Edo. Multe dintre clădirile actuale datează din reconstrucția de după marele incendiu din 1864, care a mistuit aproape tot cartierul. Strada Shirakawa, cu canalul ei străjuit de sălcii, e considerată una dintre cele mai fotogenice zone din tot Kyoto, mai ales primăvara, când florile de cireș ating apa. În apropiere se află Templul Yasaka, cu poarta lui roșie iluminată seara, și Teatrul Gion Corner, unde se pot vedea, pe scenă, fragmente din artele pe care geiko le exersează o viață: dans clasic, ceremonia ceaiului, ikebana, muzică la shamisen.

O plimbare atentă prin Gion durează între una și două ore, dar cei care vor să înțeleagă mai mult din context pot adăuga o vizită la Muzeul Gion Corner sau o reprezentație de dans tradițional, organizată sezonier — cea mai cunoscută fiind Miyako Odori, în luna aprilie. Cea mai bună perioadă pentru vizită rămâne primăvara, pentru cireși, sau toamna, pentru culorile din jurul templului Yasaka, deși cartierul are farmec și iarna, când felinarele de hârtie de pe alei se aprind mai devreme din cauza serilor scurte. Zona e ușor accesibilă cu autobuzul sau cu metroul, coborând la stația Gion-Shijo, iar cea mai bună oră pentru fotografii, fără aglomerație, este dimineața devreme, înainte ca magazinele să se deschidă. Seara, e recomandat un comportament discret: fără fotografii apropiate ale geiko sau maiko, fără blocarea trecerii pe alei înguste.

În circuitele noastre prin Japonia, Districtul gheiselor Gion apare firesc alături de alte obiective esențiale din Kyoto, precum Templul Kiyomizu-dera sau porțile roșii de la Fushimi Inari, formând o zi întreagă dedicată vechiului capital imperial. Pentru un călător care vrea să înțeleagă contrastul dintre Japonia modernă, cu trenurile ei rapide și orașele aglomerate, și Japonia care se mișcă după reguli vechi de sute de ani, o seară petrecută pe ulițele din Gion spune, de multe ori, mai mult decât o zi întreagă de vizitat temple. E genul de oprire pe care un traseu bine construit prin Japonia o pune, de obicei, spre finalul zilei — atunci când lumina scade și orașul își schimbă ritmul.

Vrei să ajungi la Districtul gheiselor Gion? Alege tur în Japonia.