Muntele Fuji — istorie, povești și circuite

Povestea Muntele Fuji

La ora patru dimineața, pe versantul estic al muntelui, câteva sute de oameni se opresc din mers și așteaptă în tăcere. Nu vorbesc, nu filmează neapărat — se uită. Peste câteva minute, soarele apare dincolo de linia orizontului, iar fenomenul acesta are un nume propriu în japoneză: goraiko, \"sosirea luminii sacre\". Pentru mulți dintre cei care ajung în vârful lui Fuji-san, acesta e motivul întregii ascensiuni — nu vârful în sine, ci acest moment anume.

Muntele Fuji, numit local Fuji-san (富士山), este un vulcan activ, deși ultima erupție documentată datează din 1707-1708, în perioada Edo, când cenușa a acoperit orașul Edo (actualul Tokyo), aflat la peste 100 km distanță. Cu cei 3.776 de metri ai săi, este cel mai înalt punct din Japonia, iar forma sa aproape perfect conică a fascinat generații de artiști. Katsushika Hokusai i-a dedicat seria de gravuri \"36 de vederi ale Muntelui Fuji\", din care \"Valul mare de la Kanagawa\" a devenit una dintre cele mai reproduse imagini din istoria artei japoneze. Din 2013, muntele figurează pe lista patrimoniului UNESCO, nu ca sit natural, ci ca sit cultural — recunoaștere a rolului lui în religia shinto și budistă, unde este considerat locuință a zeității Konohanasakuya-hime.

Ascensiunea propriu-zisă e permisă oficial doar în sezonul de vară, iar cei care o încearcă urmează una dintre cele patru rute marcate, fiecare împărțită în zece \"stații\". Majoritatea turiștilor pornesc de la Stația a Cincea, accesibilă cu autocarul, de unde traseul până în vârf durează între cinci și șapte ore, plus alte trei-patru ore la coborâre. De-a lungul drumului există cabane rustice unde poți dormi câteva ore înainte de a continua noaptea, exact pentru a prinde răsăritul din vârf. Pentru cei care nu vor să se aventureze pe potecă, priveliștea de la distanță — dinspre lacurile din regiunea Fuji Five Lakes (Fujigoko) sau din trenul shinkansen, în zilele fără nori — oferă o imagine la fel de puternică, mai ales în lunile de iarnă, când vârful se acoperă de zăpadă și contrastul cu cerul albastru devine aproape ireal.

Sezonul oficial de cățărare este iulie-august, restul anului traseele fiind închise din cauza zăpezii și a riscurilor. Pentru fotografii clasice cu vârful înzăpezit, cel mai bun interval e din noiembrie până în februarie, în zile clare, dimineața. Cel mai simplu acces din Tokyo este cu autocarul direct către Stația a Cincea (aproximativ două ore și jumătate) sau cu trenul până în orașul Kawaguchiko, punct de bază pentru explorarea zonei lacurilor. Merită reținut că muntele își \"ascunde\" fața des — norii se formează rapid pe versanți, iar vizibilitatea perfectă nu e garantată nici în cele mai bune zile, așa că o marjă de timp în plan ajută mult.

Rezervă circuite Japonia și descoperă Muntele Fuji pe îndelete.