Raul Sumida — istorie, povești și circuite

Povestea Raul Sumida

La începutul lunii iulie a anului 1614, un negustor pe nume Suminokura Ryoi a plătit din buzunarul propriu excavarea albiei râului Hozu, afluent al Sumidei, pentru a putea transporta cherestea și orez dinspre munții din nord către orașul Kyoto. Nu știa că, patru sute de ani mai târziu, aceleași ape pe care le-a domesticit pentru comerț vor deveni una dintre cele mai căutate atracții din regiunea Kansai. Barcagiii de astăzi, urmașii spirituali ai celor care ghidau plutele cu bușteni, mânuiesc bărcile lungi de lemn cu aceeași precizie transmisă din generație în generație, doar că pasagerii lor nu mai sunt saci de orez, ci turiști cu aparate foto.

Râul Sumida — numit local Hozugawa, denumirea sub care este cunoscut oficial cursul de apă care traversează defileul dintre Kameoka și Arashiyama — nu trebuie confundat cu râul omonim din Tokyo. Cel din Kyoto, cel pe care circuitele turistice îl includ de obicei, este de fapt tronsonul spectaculos al Hozugawa, unde apa se strânge printr-un canion îngust, format din roci vulcanice și pini agățați direct de pereții de piatră. Traseul cu barca durează aproximativ o oră și jumătate până la două ore, pe o distanță de 16 kilometri, de la Kameoka până la cartierul Arashiyama. Bărcile, construite din lemn în stil tradițional, sunt mânuite de trei barcagii: unul la cârmă, unul cu prăjina și unul cu vâsla, care își coordonează mișcările fără cuvinte, doar din priviri și gesturi exersate de ani de zile.

Ce vezi de-a lungul traseului se schimbă radical în funcție de sezon. Primăvara, cireșii înfloriți se reflectă în apa verzuie-turcoaz a râului. Vara, verdele dens al pădurii de bambus și de cedri japonezi acoperă malurile abrupte, iar barcagiii se opresc din povestit doar pentru a lăsa loc sunetului apei care se izbește de bolovani. Toamna este, fără îndoială, sezonul cel mai fotografiat — arțarii japonezi (momiji) transformă defileul într-o combinație de roșu aprins, portocaliu și galben, iar contrastul cu stâncile cenușii creează un decor pe care pictorii tradiționali japonezi îl reproduceau pe pergamente încă din perioada Edo. Iarna, mai puțin frecventată de turiști, oferă o versiune austeră și tăcută a aceluiași peisaj, uneori cu zăpadă pe crestele din jur.

Punctul de îmbarcare se află la Kameoka, accesibil cu trenul JR de la Kyoto în aproximativ 25 de minute, sau cu trenul turistic Sagano Romantic Train, o alternativă panoramică pentru cei care vor să vadă defileul și pe uscat, nu doar de pe apă. Cursele cu barca funcționează în general din martie până la finalul lui noiembrie, cu pauză în perioada cea mai friguroasă a iernii, deși programul variază de la un an la altul, așa că merită verificat înainte de a-ți planifica ziua. Recomandarea barcagiilor locali este dimineața, când râul este mai calm și luminile sunt mai blânde pentru fotografii. De reținut: nu există toalete pe parcurs, iar stropirea cu apă în porțiunile mai agitate este aproape garantată, mai ales în față.

Sosirea cu barca se face direct în Arashiyama, unul dintre cartierele cele mai vizitate din vestul Kyoto-ului, cunoscut pentru pădurea de bambus și podul Togetsukyo. Practic, o croazieră pe Hozugawa se leagă natural de o zi petrecută explorând templele și grădinile din zonă, motiv pentru care apare frecvent inclusă în circuitele turistice care traversează regiunea Kansai. Într-un itinerar mai amplu prin Japonia, care include de regulă Tokyo, Kyoto, Nara și Osaka, oprirea la Sumida (Hozugawa) funcționează ca un moment de respiro — o experiență în ritm lent, dictat de curentul apei, între vizitele mai dense la temple și cartiere istorice. Este genul de obiectiv care nu cere mult timp din program, dar rămâne în memoria călătoriei mult după ce se termină.

Poți include Raul Sumida în itinerariu — descoperă excursii organizate în Japonia.