Castelul Himeji — istorie, povești și circuite

Povestea Castelul Himeji

În 1945, când forțele americane bombardau sistematic orașele japoneze, o bombă incendiară a căzut chiar pe acoperișul turnului principal al castelului Himeji. Nu a explodat. Localnicii au privit asta ca pe un semn, iar castelul a rămas, practic neatins, singurul dintre marile fortărețe feudale ale Japoniei care nu a fost distrus nici de război, nici de cutremure, nici de incendii, în cei peste patru sute de ani de existență. Astăzi, când te apropii de el, înțelegi de ce japonezii îi spun Shirasagi-jo, adică "Castelul Egretei Albe": fațadele sale acoperite cu tencuială de var strălucesc în soare și par, de la distanță, aripile desfăcute ale unei păsări gata de zbor.

Structura pe care o vedem azi datează din 1609, ridicată de daimyo-ul Ikeda Terumasa, ginerele shogunului Tokugawa Ieyasu, pe locul unei fortificații mai vechi din secolul al XIV-lea. Castelul face parte dintr-un sistem defensiv extrem de sofisticat, gândit să deruteze orice invadator: un labirint de ziduri, porți și pasaje în spirală care conduc, teoretic, spre turnul central, dar care în realitate pot rătăci un atacator ore întregi înainte să ajungă acolo, dacă ajunge. Sunt 21 de porți și peste 1000 de puncte de unde apărătorii puteau trage cu arcul sau arma de foc, ascunse în ziduri sub forma unor deschizături în formă de cerc, triunghi sau pătrat, camuflate atât de bine încât un vizitator neatent trece pe lângă ele fără să le observe.

Turnul principal, numit tenshu, are șase niveluri interioare, deși din exterior par doar cinci, un alt truc arhitectural menit să inducă în eroare. Podelele din lemn, tocite de sute de ani de pași, scârțâie într-un mod care astăzi pare aproape intenționat, ca un sistem de alarmă natural. În interior sunt expuse arme vechi, armuri samurai și piese originale din perioada Edo, dar ceea ce impresionează cu adevărat este golul: camerele sunt aproape goale, așa cum erau menite să fie, spații de apărare, nu de locuit, pentru că stăpânii castelului preferau reședințele mai confortabile de la poalele dealului. De la ultimul etaj, priveliștea se întinde peste orașul Himeji și, în zilele senine, până spre Marea Interioară Seto.

O vizită completă durează în jur de două ore, ceva mai mult dacă te oprești și prin grădina Kokoen, amenajată în stil Edo chiar lângă castel, cu nouă grădini separate, fiecare cu propriul caracter. Cea mai bună perioadă este primăvara, când cei aproape o mie de cireși din jurul zidurilor înfloresc și contrastul dintre petalele roz și pereții albi devine motivul pentru care fotografii vin an de an special pentru asta. Toamna, frunzele arțarilor din grădină oferă un alt tip de spectacol cromatic, la fel de căutat. Castelul se află la doar câteva minute de mers pe jos de gara Himeji, ceea ce îl face extrem de accesibil dacă te deplasezi cu trenul rapid shinkansen dinspre Osaka sau Kyoto, o oră, respectiv o oră și jumătate de călătorie.

În circuitele noastre prin Japonia, Castelul Himeji apare de regulă ca punct de popas între Kyoto și Hiroshima, o oprire care rupe drumul lung și oferă un contrast necesar față de templele și altarele vizitate în zilele anterioare. E momentul din traseu în care vezi Japonia feudală așa cum arăta ea în epoca samurailor, nu reconstituită, ci autentică, cu piatra și lemnul original sub picioare. Combinat cu o plimbare prin grădina Kokoen și, pentru cei cu timp suficient, o oprire la muzeul local de istorie, Himeji transformă o simplă escală de tren într-una dintre etapele pe care călătorii și le amintesc cel mai clar, la finalul unui circuit dedicat marilor orașe și obiective ale Japoniei.

Planifică-ți vizita la Castelul Himeji — consultă circuit Japonia cu grup.