Tokyo Metropolitan Government Office (Observatory deck) — istorie, povești și circuite

Povestea Tokyo Metropolitan Government Office (Observatory deck)

În zilele senine de iarnă, când aerul de deasupra Tokyo-ului se limpezește complet, de la etajul 45 al turnului nordic se poate vedea Muntele Fuji conturat clar la orizont, la peste 100 de kilometri distanță. Nu e o exagerare de broșură turistică — e un fenomen pe care localnicii îl verifică sistematic, iar personalul de la recepție afișează chiar un indicator care arată probabilitatea de vizibilitate din ziua respectivă. Puțini vizitatori se așteaptă ca una dintre cele mai bune vederi panoramice din capitala japoneză să fie, în plus, complet gratuită.

Clădirea se numește oficial Tokyo Tochō (東京都庁, Tōkyō Tochō) și găzduiește sediul administrației metropolitane din 1991, anul în care a fost inaugurată. Proiectul îi aparține arhitectului Kenzo Tange, unul dintre numele fundamentale ale arhitecturii japoneze din secolul XX, cunoscut și pentru Stadionul Național Yoyogi construit pentru Olimpiada din 1964. Tange s-a inspirat, spune el însuși, din arhitectura gotică a catedralelor europene — de aici silueta verticală, aproape ca de placă de circuit electronic, a celor două turnuri gemene care se despart la etajul 33 și urcă separat până la 202 metri. La momentul finalizării, clădirea a fost cea mai înaltă din Tokyo, titlu pe care l-a păstrat câțiva ani buni.

Cele două turnuri au fiecare câte un observator, la etajul 45, deschise publicului separat — turnul nord și turnul sud au programe diferite de funcționare, tocmai pentru a permite lucrări de întreținere alternative. Din interior, prin geamurile mari, orizontul Tokyo-ului se desfășoară fără obstacole: Tokyo Tower, Tokyo Skytree, cartierul Shinjuku cu zgârie-norii lui aglomerați, iar în zilele bune, silueta Muntelui Fuji la vest. Seara, priveliștea se schimbă complet — orașul se transformă într-o rețea densă de lumini, iar observatorul devine unul dintre puținele locuri din Tokyo unde poți vedea apusul și luminile nocturne ale metropolei fără să plătești nimic pentru acces. Există și un mic magazin de suveniruri și o cafenea la etajul observatorului, utile mai ales dacă vrei să prelungești vizita până la lăsarea serii.

O vizită completă durează, în medie, 45 de minute până la o oră — suficient cât să faci înconjurul geamurilor, să identifici principalele repere ale orașului cu ajutorul panourilor explicative și să faci câteva fotografii. Accesul se face rapid, cu lifturi expres care urcă la etajul 45 în mai puțin de un minut. Cea mai bună perioadă pentru vizibilitate maximă este iarna, între decembrie și februarie, când umiditatea din aer scade și șansele de a vedea Muntele Fuji cresc semnificativ; vara, căldura și umiditatea tind să estompeze orizontul. Clădirea se află în cartierul Shinjuku, la câteva minute de mers pe jos de stația Tochomae de pe linia Toei Oedo sau de ieșirea vestică a stației Shinjuku, cea mai aglomerată gară din lume. Recomandăm verificarea programului înainte de a merge, pentru că turnurile se închid periodic pentru evenimente oficiale sau lucrări de mentenanță.

Într-un circuit turistic prin Japonia care include Tokyo ca punct de plecare, observatorul din Tochō se potrivește natural cu o zi petrecută în Shinjuku — cartierul poate fi combinat cu o plimbare prin Parcul Shinjuku Gyoen sau cu o seară în zona animată Kabukicho, aflată la câteva minute distanță. Pentru grupurile care urmează un traseu mai amplu, cu opriri în Kyoto, Osaka sau Hakone, această panoramă gratuită oferă un moment de orientare vizuală ideal chiar la începutul călătoriei — o hartă tridimensională a orașului pe care urmează să-l explori pe jos, în zilele următoare. E genul de oprire care nu cere timp special alocat în program, dar care rămâne, de multe ori, una dintre primele imagini clare pe care turiștii și le amintesc din Tokyo.

Tokyo Metropolitan Government Office (Observatory deck) este unul dintre punctele de interes ale țării. Vezi sejur în Japonia.