Templul Todaiji — istorie, povești și circuite

Povestea Templul Todaiji

În curtea templului Todaiji, un cerb își lasă capul mângâiat de un turist, apoi se întoarce spre altul cu aceeași răbdare profesionistă. Sunt peste o mie de cerbi liberi în parcul din jurul templului, considerați de secole mesagerii zeilor shintoiști, iar întâlnirea cu ei este primul semn că te apropii de unul dintre cele mai importante locuri sacre ale Japoniei. Dincolo de ei, printre coroanele copacilor, se ridică acoperișul curbat al Daibutsuden — Sala Marelui Buddha — o construcție atât de amplă încât mintea are nevoie de câteva minute ca să-i priceapă proporțiile reale.

Todaiji, sau 東大寺 ("Marele Templu din Est") cum îi spun japonezii, a fost ridicat în anul 752, la comanda împăratului Shomu, într-o perioadă în care Nara era capitala Japoniei și budismul devenise religie de stat. Scopul construcției nu era doar spiritual, ci și politic: împăratul voia un simbol care să unifice o țară zguduită de epidemii, foamete și instabilitate. Așa a apărut Daibutsu, statuia de bronz a lui Buddha Vairocana, înaltă de aproape 15 metri, turnată din peste 500 de tone de bronz și acoperită parțial cu aur. Construcția ei a necesitat mobilizarea a sute de mii de muncitori și meșteri, iar unele cronici spun că aproape jumătate din populația Japoniei acelor vremuri a contribuit, într-un fel sau altul, la ridicarea templului.

Clădirea pe care o vedem astăzi nu este cea originală — a fost reconstruită de două ori, după ce a fost distrusă de incendii, ultima dată în 1709. Chiar și așa, versiunea actuală, cu o lățime de 57 de metri și o înălțime de 49, este cu o treime mai mică decât structura inițială din secolul al VIII-lea, ceea ce spune multe despre amploarea proiectului original. În interior, lângă statuia principală, se află o coloană de lemn cu un orificiu la bază, de dimensiunea nărilor lui Buddha. Legenda spune că oricine reușește să treacă prin această deschizătură va avea parte de iluminare în viața următoare — un exercițiu la care se înghesuie mai ales copiii și turiștii mai suplii, spre amuzamentul celor din jur.

O vizită completă la Todaiji, incluzând plimbarea prin parcul cu cerbi și porțile monumentale Nandaimon, durează în jur de două ore. Poarta sudică merită privită cu atenție: găzduiește două statui uriașe de gardieni, sculptate în doar 69 de zile de meșterul Unkei și echipa sa, la începutul secolului al XIII-lea, o performanță tehnică remarcabilă pentru vremea respectivă. Cea mai bună perioadă pentru vizită este primăvara, când cireșii înfloresc în parc, sau toamna, când frunzișul arțarilor colorează întreaga zonă în nuanțe de roșu și portocaliu. Templul se află la aproximativ 40 de minute cu trenul de Kyoto și poate fi ușor combinat cu alte obiective din Nara, precum templul Kasuga sau grădinile Isuien.

Todaiji face parte din traseul multor circuite turistice prin Japonia, fiind adesea inclus în etapa dedicată regiunii Kansai, alături de Kyoto și Osaka. Este genul de obiectiv care oferă o pauză diferită într-un itinerar altfel dominat de temple aglomerate și orașe intense — aici ritmul e mai domol, iar interacțiunea cu cerbii liberi și scara copleșitoare a Marelui Buddha lasă o impresie care rămâne cu tine mult după ce ai părăsit Nara. Într-un circuit bine construit, ziua petrecută la Todaiji devine punctul în care istoria antică a Japoniei prinde contur concret, pregătind terenul pentru restul călătoriei prin templele și palatele fostei capitale imperiale.

Rezervă excursie în Japonia și descoperă Templul Todaiji pe îndelete.