Parcul Poporului — istorie, povești și circuite

Povestea Parcul Poporului

În 1952, autoritățile nou instaurate ale Republicii Populare Chineze au transformat ceea ce fusese hipodromul colonial al Shanghaiulu — locul unde elitele britanice și franceze veneau să parieze și să se afișeze — într-un parc public deschis tuturor. Gestul era, desigur, simbolic. Fostul teren de curse al privilegiaților devenea Renmin Gongyuan, adică Parcul Poporului. Numele spune tot.

Situat în inima districtului Huangpu, la câteva minute de Bund și de Nanjing Road, parcul ocupă aproximativ 140.000 de metri pătrați — o suprafață considerabilă pentru standardele unui centru urban atât de dens ca Shanghaiurile modern. Nu e cel mai mare parc al orașului, dar e, fără îndoială, unul dintre cele mai încărcate de semnificații. Vechiul hipodrom a lăsat în urmă o infrastructură interesantă: clădirea tribunei a fost parțial păstrată și adăpostește astăzi Muzeul de Artă din Shanghai, inaugurat în 1956, mutat ulterior, iar spațiul a fost reamenajat de mai multe ori de-a lungul deceniilor. Vizitatorii care știu să privească pot găsi urme ale trecutului colonial în contururile unor alei sau în amplasamentul anumitor structuri.

Astăzi, parcul funcționează ca un spațiu de respirație pentru locuitorii unui oraș de 24 de milioane de oameni. Dimineața devreme, înainte ca turiștii să apară, locul aparține cu totul shanghăienilor: pensionari care practică tai chi sau qigong, grupuri de dansatori în vârstă care repetă coregrafii pe muzică populară, oameni care pur și simplu merg pe jos în liniște. E una dintre rarele ocazii în care un vizitator străin poate vedea Shanghaiul în afara decorului său cosmopolit și agitat. Tot în parc se află și Muzeul de Urbanism din Shanghai, o clădire modernă unde sunt expuse machete impresionante ale orașului — inclusiv o machetă la scară a întregului Shanghai, care ajută la înțelegerea amplorii acestei metropole. Vizita la muzeu adaugă o dimensiune aparte plimbării prin parc.

Cel mai bun moment pentru a vizita Parcul Poporului este primăvara, între martie și mai, când temperaturile sunt plăcute și vegetația e la apogeul său. Toamna, septembrie-octombrie, oferă condiții similare. Verile la Shanghai sunt toride și umede — nu imposibil, dar solicitant. O vizită completă a parcului, inclusiv o oprire la Muzeul de Urbanism, necesită între două și trei ore. Parcul este accesibil prin stația de metrou People's Square, deservită de liniile 1, 2 și 8 — una dintre cele mai bine conectate stații din rețeaua de metrou a orașului. Merită să aveți la dumneavoastră o sticlă de apă și să purtați încălțăminte comodă, mai ales dacă ziua include și o plimbare pe Bund sau prin cartierul francez.

Parcul Poporului face parte, în mod firesc, din itinerariul unui circuit prin China care include Shanghaiul ca punct de pornire sau de sosire. Se află la distanță de mers pe jos față de Bund, de Nanjing Road și de Yu Garden — ceea ce îl face ușor de integrat într-o zi dedicată centrului historic al orașului. În cadrul unui circuit mai amplu, care poate include orașe ca Beijing, Xi'an sau Chengdu, Shanghaiul funcționează adesea ca o poartă de intrare în China modernă. Iar o oră petrecută în Renmin Gongyuan, printre localnici, oferă o perspectivă pe care nicio stradă comercială nu o poate da: aceea a unui oraș care respiră, care are ritmurile sale proprii și care există, în primul rând, pentru oamenii săi.