Centrul de Cercetare a Urșilor Panda Uriași — istorie, povești și circuite

Povestea Centrul de Cercetare a Urșilor Panda Uriași

În 1987, autoritățile chineze au luat o decizie care, la momentul respectiv, părea mai degrabă un pariu decât un plan sigur: au fondat, la marginea orașului Chengdu, un centru dedicat exclusiv salvării urșilor panda uriași. Populația sălbatică număra atunci mai puțin de o mie de exemplare. Astăzi, Chengdu Research Base of Giant Panda Breeding — cunoscut în chineză ca 成都大熊猫繁育研究基地 — adăpostește una dintre cele mai mari colonii de urși panda din lume aflate în captivitate, cu peste 200 de exemplare, și este recunoscut internațional ca model de conservare a speciei.

Centrul se întinde pe aproximativ 100 de hectare de vegetație luxuriantă, amenajată deliberat să imite habitatul natural din munții Qinling și Minshan. Nu este un simplu zoo. Este, în primul rând, un laborator viu. Aici s-au studiat comportamentele reproductive ale pandei uriașe — una dintre cele mai dificile specii de reprodus în captivitate — și tot aici s-au înregistrat primele succese semnificative în creșterea puilor prin intervenție umană minimă. Vizitatorii pot observa urșii adulți în incintele exterioare, pot urmări rutina zilnică a animalelor și, dacă perioada coincide, pot vedea puii nou-născuți în secția dedicată maternității. Această secție, numită Cub House, devine aglomerată în sezon, și pe bună dreptate: imaginea unor pui de câteva luni dormind grămadă sau rostogolindu-se prin iarbă este aproape imposibil de descris fără să pari exagerat.

Dincolo de urșii panda uriași, centrul găzduiește și o populație de urși panda roșii — o specie distinctă, mai mică, cu blana ruginie și coada stufoasă, adesea trecută cu vederea de vizitatori concentrați pe vedeta principală. Merită să aloci timp și pentru această zonă. Tot în perimetrul centrului există un muzeu dedicat evoluției și biologiei pandei, cu exponate fosile și documentare care oferă un context mai larg despre istoria speciei pe teritoriul Chinei. Parcurgerea completă a întregului traseu, fără grabă, durează între trei și patru ore. Dimineața devreme — înainte de ora zece — este momentul ideal: urșii sunt activi, mănâncă, se mișcă, iar aglomerația nu a atins încă nivelul de după-amiază. Temperatura contează și ea. Pandele tolerează prost căldura, iar în zilele caniculare de vară tind să se retragă în adăposturi interioare.

Centrul se află la aproximativ zece kilometri nord de centrul orașului Chengdu și poate fi atins cu autobuzul sau cu un taxi în mai puțin de jumătate de oră. Cel mai bun moment al anului pentru o vizită este toamna — septembrie și octombrie — când temperaturile sunt moderate și puii născuți în primăvară sunt deja suficient de mari pentru a fi expuși publicului. Primăvara este și ea o perioadă bună, mai ales dacă șansele de a vedea nou-născuți sunt o prioritate. Este recomandat să rezervi biletul în avans, mai ales în weekenduri și în vacanțele naționale chineze, când cozile pot fi considerabile.

Chengdu este un oraș care justifică prin el însuși o oprire prelungită într-un circuit prin China. Capitala provinciei Sichuan combină o tradiție culinară remarcabilă — bucătăria locală, picantă și aromată, este considerată una dintre marile școli gastronomice ale țării — cu obiective culturale de prim rang, precum Sanctuarul Wuhou sau Cartierul Jinli. Centrul de Cercetare a Urșilor Panda se integrează firesc într-un traseu care poate include și Leshan — unde se află cel mai mare Buddha sculptat în stâncă din lume — sau munții Emei, la câteva ore distanță. În cadrul unui circuit organizat prin China, ziua petrecută la Chengdu este adesea menționată de călători drept una dintre cele mai echilibrate: combinând educația, natura și cultura urbană într-un ritm care nu obosește. Nu este vorba despre o simplă bifă pe o listă de destinații. Este un moment în care înțelegi, concret, de ce China investește atât de mult în protecția unui animal care a devenit, în timp, unul dintre cele mai recunoscute simboluri ale țării în lume.