Wat Rong Khun (Templul Alb) — istorie, povești și circuite

Povestea Wat Rong Khun (Templul Alb)

La intrarea în Wat Rong Khun, vizitatorii trec peste un pod scurt sub care sute de mâini de ipsos se întind spre cer, unele crispate, altele deschise, ca și cum ar cere ajutor din adâncul pământului. Ghizii locali spun povestea simplu: acelea sunt mâinile celor prinși în dorință și suferință, iar podul simbolizează trecerea de la ciclul suferinței spre iluminare. Nu e o legendă veche de secole. Este viziunea unui singur om, artistul thailandez Chalermchai Kositpipat, care a început construcția templului în 1997, folosind bani proprii, convins că poate crea ceva ce va rămâne relevant mult după el.

La intrarea în Wat Rong Khun, vizitatorii trec peste un pod scurt sub care sute de mâini de ipsos se întind spre cer, unele crispate, altele deschise, ca și cum ar cere ajutor din adâncul pământului. Ghizii locali spun povestea simplu: acelea sunt mâinile celor prinși în dorință și suferință, iar podul simbolizează trecerea de la ciclul suferinței spre iluminare. Nu e o legendă veche de secole, ci viziunea unui singur om — artistul thailandez Chalermchai Kositpipat, care a început construcția templului în 1997, folosind bani proprii, convins că poate crea ceva ce va rămâne relevant mult după el.

Numele local, Wat Rong Khun, este cel oficial, dar aproape toată lumea îl cunoscută drept Templul Alb, din cauza culorii sale copleșitoare. Fiecare suprafață este acoperită cu var alb și bucăți mici de sticlă oglindă, care prind lumina soarelui și fac întreaga structură să pară că strălucește sau, în funcție de unghi, că se dizolvă în aer. Albul a fost ales deliberat: reprezintă puritatea lui Buddha, în contrast cu auriul folosit de obicei în templele thailandeze, asociat mai degrabă cu bogăția materială. Kositpipat a vrut un templu care să vorbească despre curățenia spirituală, nu despre avere.

Interiorul principal este, poate, partea care surprinde cel mai mult vizitatorii. În loc de scene tradiționale din viața lui Buddha, pereții sunt acoperiți cu picturi murale care includ referințe pop-culture: Superman, Batman, personaje din Matrix și Predator, alături de imagini legate de atacurile din 11 septembrie 2001 sau de războiul din Irak. Artistul a vrut să arate cum tehnologia și dorința de putere pot deveni, în egală măsură, cale spre iluminare sau spre distrugere. Fotografiile în interior nu sunt permise, tocmai pentru a păstra un anumit respect față de spațiul sacru, în ciuda elementelor sale neconvenționale.

Complexul nu se rezumă la templul principal. În jur, vizitatorii pot vedea o clădire aurie strălucitoare — folosită ca toaletă publică, un detaliu care stârnește mereu zâmbete — menită să simbolizeze corpul uman și dorințele lumești, în contrast cu puritatea templului alb. Există și o galerie unde sunt expuse lucrări de artă semnate chiar de Kositpipat, precum și un mic zoo cu animale exotice. Construcția este departe de a fi terminată; artistul a estimat inițial că întregul complex, format din nouă clădiri, va necesita décadă după decadă de muncă, iar el însuși a declarat public că nu se așteaptă să vadă finalul proiectului în timpul vieții sale.

O vizită la Wat Rong Khun durează, în medie, între o oră și o oră și jumătate, suficient timp pentru a parcurge zona exterioară, a intra în templul principal și a explora galeria de artă. Cea mai bună perioadă pentru vizită este dimineața devreme, când lumina soarelui lovește suprafețele oglindate sub un unghi care scoate în evidență strălucirea albă a clădirii, iar grupurile de turiști sunt încă puține. Templul se află la aproximativ 13 kilometri sud de orașul Chiang Rai, ușor accesibil cu mașina sau printr-un scurt drum organizat, iar majoritatea vizitatorilor îl combină cu alte obiective din zonă, cum ar fi Templul Albastru (Wat Rong Suea Ten) sau Casele Negre (Baan Dam Museum), aflate la doar câțiva kilometri distanță.

Pentru cei care aleg un circuit turistic prin Thailanda, Wat Rong Khun este adesea inclus în etapa dedicată nordului țării, alături de Chiang Mai și de trasee prin zonele montane locuite de triburile Karen sau Akha. Contrastul este parte din farmecul călătoriei: dimineața poți vizita piețele tradiționale din Chiang Rai, iar după-amiaza te poți afla în fața unei structuri albe, suprarealiste, construită de un artist contemporan care a vrut să reinventeze ideea de templu budist. Este genul de obiectiv care rupe ritmul unui itinerar clasic axat pe temple istorice și palate regale, oferind în schimb o experiență vizuală ieșită din tipar, ușor de integrat într-un traseu mai amplu prin Thailanda, alături de Bangkok, insulele din sud sau junglele din nord.

Vezi călătorie în Thailanda și bifează Wat Rong Khun (Templul Alb) din listă.