Tokyo Sky Tree — istorie, povești și circuite

Povestea Tokyo Sky Tree

În ziua în care s-a deschis publicului, pe 21 mai 2012, la baza turnului s-au format cozi de câteva ore, iar biletele pentru platforma de observație s-au epuizat cu săptămâni înainte. Nu era vorba doar de curiozitate turistică. Pentru japonezi, Tokyo Sky Tree (東京スカイツリー, Tōkyō Sukaitsurī) reprezenta un simbol al reconstrucției și al încrederii, ridicat la doar un an după cutremurul devastator din 2011. Astăzi, cu cei 634 de metri ai săi, rămâne cea mai înaltă structură din Japonia și cel mai înalt turn din lume, devansând Canton Tower din China.

Construcția a durat aproape patru ani, între 2008 și 2011, iar cifra 634 nu a fost aleasă întâmplător: în japoneză, numerele 6-3-4 se pot citi „mu-sa-shi”, o referire directă la vechea provincie Musashi, teritoriul istoric pe care se află astăzi Tokyo. Structura a fost gândită pentru a rezista la cutremure majore, folosind un sistem inovator inspirat din pagodele tradiționale japoneze de cinci niveluri — un cilindru central de beton care se mișcă independent de restul turnului, absorbind vibrațiile seismice. Inginerii au testat acest principiu chiar în timpul construcției, când cutremurul din 11 martie 2011 a lovit Japonia, iar turnul, aflat încă în lucru, a rezistat fără avarii.

Vizitatorii au acces la două platforme de observație: Tembo Deck, situată la 350 de metri, și Tembo Galleria, la 450 de metri, aceasta din urmă oferind un coridor înclinat din sticlă care înconjoară turnul și dă senzația de a merge suspendat peste oraș. Pe vreme clară, mai ales dimineața sau la apus, se poate vedea Muntele Fuji la peste 100 de kilometri distanță. La baza turnului se întinde Tokyo Solamachi, un complex comercial pe mai multe niveluri cu magazine, restaurante și un acvariu, plus muzeul planetariului Konica Minolta. Pentru cei interesați de detalii tehnice, turnul are și un rol funcțional important: transmite semnalul de televiziune digitală pentru toată regiunea Kanto, înlocuind vechiul Tokyo Tower, care devenise prea scund pentru a evita interferențele generate de zgârie-norii moderni.

O vizită completă durează în jur de două ore, iar recomandarea localnicilor este să eviți weekendurile și sărbătorile, când timpul de așteptare la lifturi poate ajunge la 40-60 de minute. Cel mai bun moment al zilei este cu puțin înainte de apus — vezi orașul în lumina zilei, apoi asiști la aprinderea luminilor pe măsură ce se lasă seara. Turnul se află în cartierul Sumida, ușor accesibil cu metroul (stația Tokyo Skytree de pe linia Tobu, sau Oshiage pe liniile Toei Asakusa, Keisei și Hanzomon). Din punct de vedere climatic, primăvara și toamna oferă cea mai bună vizibilitate, datorită aerului mai puțin umed decât în lunile de vară.

În cadrul unui circuit turistic prin Japonia, Tokyo Sky Tree se integrează firesc într-o zi petrecută în zona Asakusa, la doar câteva stații de metrou de templul Senso-ji, cel mai vechi lăcaș budist din Tokyo. Multe trasee combină cele două obiective, alternând tradiția seculară a templelor cu imaginea unui Tokyo ultramodern văzut de la înălțime. Este genul de contrast care rezumă bine Japonia — un loc unde trecutul și viitorul coexistă la câteva minute de mers unul de celălalt, iar un circuit bine construit știe exact cum să pună în valoare această alternanță.

Tokyo Sky Tree este unul dintre punctele de interes ale țării. Vezi sejur în Japonia.