Strada Nakamise — istorie, povești și circuite

Strada Nakamise (仲見世通り), cu peste 250 de tarabe, duce vizitatorii spre templul Sensō-ji din Tokyo, printre mirosuri de senbei proaspăt și amintiri tradiționale.

Povestea Strada Nakamise

La ora șapte dimineața, negustorii din Nakamise-dori încă ridică obloanele metalice ale prăvăliilor lor, iar mirosul de senbei (biscuiți de orez) prăjit la foc începe să se împrăștie pe toată lungimea străzii. E un ritual repetat zilnic de secole, cu mici întreruperi provocate de cutremure, incendii sau bombardamente. Puțini turiști știu că strada pe care o fotografiază cu telefonul azi a fost reconstruită de cel puțin trei ori de-a lungul istoriei sale.

Nakamise-dori (仲見世通り) s-a format la începutul perioadei Edo, în jurul secolului al XVII-lea, când locuitorii din zonă au primit permisiunea de a vinde mărfuri negustorilor care veneau să se roage la templul Sensō-ji. La început erau doar câțiva vânzători ambulanți instalați pe marginea drumului. Cu timpul, autoritățile templului au organizat spațiul, iar tarabele improvizate s-au transformat în prăvălii fixe. Structura actuală, cu clădiri joase și fațade uniforme, datează din 1945, reconstruită după ce bombardamentele din Al Doilea Război Mondial au distrus aproape complet zona. Detaliu puțin cunoscut: cărămizile originale din perioada Meiji, folosite într-o primă reconstrucție de la 1885, au fost înlocuite ulterior cu beton, dar planul străzii a rămas identic celui din urmă cu peste un secol.

Astăzi strada are aproximativ 250 de metri lungime și găzduiește peste 250 de magazine, aliniate pe două rânduri, între poarta Kaminarimon și poarta Hozomon, care marchează intrarea propriu-zisă în incinta templului Sensō-ji. Se vând obiecte tradiționale — evantaie pliate, kimono-uri ieftine pentru copii, păpuși kokeshi, săbii de jucărie — dar și gustări specifice zonei Asakusa: ningyo-yaki (prăjiturele în formă de figurine, umplute cu pastă de fasole roșie), age-manju (chifle prăjite) sau melon pan. Unele familii administrează aceleași prăvălii de peste patru generații, iar câteva magazine de senbei păstrează rețete nemodificate din perioada Meiji.

O plimbare relaxată prin Nakamise durează între 30 și 45 de minute, fără oprit la tarabe; cu popasuri pentru gustări și fotografii, poate ajunge ușor la două ore. Dimineața, înainte de ora 9, strada e liniștită și permite fotografii fără mulțimi în cadru. După-amiaza, mai ales în weekend, densitatea de vizitatori crește considerabil. Perioada martie-aprilie, în sezonul de înflorire a cireșilor, și octombrie-noiembrie, cu frunzele arămii din parcul din spatele templului, oferă cele mai plăcute condiții climatice pentru o vizită pe jos. Accesul se face din stația de metrou Asakusa, pe liniile Ginza sau Asakusa, la doar câteva minute de mers de poarta Kaminarimon, recunoscută după felinarul roșu gigantic suspendat la intrare. Merită păstrat spațiu în bagaj — multe dintre produsele vândute aici sunt fragile sau perisabile în câteva zile.

În cadrul unui circuit turistic prin Japonia, Strada Nakamise se leagă natural de vizita la templul Sensō-ji, cel mai vechi templu budist din Tokyo, fondat conform tradiției în anul 645. Traseul continuă frecvent spre turnul Tokyo Skytree, vizibil chiar din zona Asakusa, sau spre cartierele Ueno și Akihabara, aflate la o distanță scurtă cu metroul. Pentru cei care includ Tokyo la începutul unui circuit prin Japonia, această zonă oferă un contrast direct și util între atmosfera tradițională a perioadei Edo și ritmul contemporan al orașului, înainte de a continua drumul spre Kyoto, Nara sau muntele Fuji.

Vezi toate circuitele din Japonia — cu avion, ghid și cazare incluse.