Templul Senso-ji — istorie, povești și circuite

Povestea Templul Senso-ji

În anul 628, doi frați pescari pe nume Hinokuma Hamanari și Hinokuma Takenari și-au aruncat plasele în râul Sumida, așa cum făceau în fiecare dimineață. De data aceasta însă n-au prins pești, ci o mică statuie de aur a zeiței Kannon, divinitatea îndurării în budism. Au dus-o șefului satului, Haji no Nakatomo, care a recunoscut valoarea spirituală a găsirii și și-a transformat propria casă într-un mic templu pentru a o adăposti. Așa a apărut, potrivit tradiției, Templul Senso-ji (浅草寺, Senso-ji, cunoscut și ca Templul Kannon din Asakusa) — cel mai vechi lăcaș budist din Tokyo, mai vechi decât orașul însuși în forma pe care o știm azi.

Ce vezi astăzi la Senso-ji nu este clădirea originală din secolul al VII-lea, ci o reconstrucție din beton armat ridicată în 1958, după ce structura de lemn a fost distrusă în bombardamentele din 1945. Localnicii spun, cu o urmă de mândrie amară, că templul a supraviețuit „de două ori” — o dată prin credință, a doua oară prin reconstrucție. Intrarea se face prin Kaminarimon, Poarta Tunetului, dominată de un felinar de hârtie roșu de peste 700 de kilograme, suspendat între doi paznici sculptați: Fujin, zeul vântului, și Raijin, zeul tunetului. De aici pornește Nakamise-dori, o stradă comercială lungă de aproape 250 de metri, cu peste optzeci de magazine mici care vând de secole prăjituri tradiționale, evantaie pictate manual, kimonouri și suveniruri legate de templu — unele familii negustorești sunt la a cincea sau a șasea generație pe aceeași vad.

La capătul străzii se ridică Hozomon, poarta comorii, iar dincolo de ea, curtea principală cu pagoda cu cinci etaje și sala centrală unde este păstrată — nevăzută de public — statuia zeiței Kannon. Nimeni, nici măcar preoții templului, nu are voie să o vadă; este considerată prea sacră pentru a fi expusă privirii. În fața sălii principale se află un mare cazan de bronz în care ard bețe de tămâie; vizitatorii își plimbă fumul spre ei cu palmele, un gest simplu prin care se crede că aduce sănătate și protecție. Alături, mulți își încearcă norocul cu omikuji, biletele de soartă: dacă rezultatul e nefavorabil, se leagă de o structură metalică special amenajată, lăsând ghinionul în urmă înainte de a pleca mai departe.

O vizită la Senso-ji durează, în mod firesc, între una și două ore, mai mult dacă vrei să explorezi și zona din jur. Templul e deschis practic non-stop, dar curtea interioară și magazinele funcționează de dimineață până seara. Cea mai liniștită oră este devreme, înainte de ora 8, când grupurile mari de turiști nu au ajuns încă și lumina piezișă cade frumos pe acoperișurile curbate. Toamna, între octombrie și noiembrie, sau primăvara, în perioada înfloririi cireșilor, sunt momentele cele mai potrivite pentru o plimbare prin cartierul Asakusa, care păstrează un aer de Tokyo vechi greu de găsit în alte zone ale capitalei. Templul se află la câțiva pași de stația de metrou Asakusa, ușor accesibilă din centrul orașului.

În traseul unui circuit prin Japonia, Templul Senso-ji nu este doar un punct pe hartă, ci o poartă de intrare firească spre înțelegerea Tokyo-ului dinainte de era modernă. Îl includem în programul zilelor petrecute în capitală tocmai pentru contrastul pe care îl oferă: la câțiva kilometri distanță se ridică turnul Tokyo Skytree, cu cei peste 630 de metri ai săi, vizibil chiar din curtea templului. Într-un circuit bine construit, dimineața la Senso-ji și Nakamise-dori se leagă natural de o after-amiază în cartierele futuriste Shibuya sau Akihabara, oferind exact acel contrast pe care Japonia îl păstrează atât de bine — între tradiție și viteză, între lemn vechi și sticlă, între o statuie pescuită acum paisprezece secole și un oraș care nu se oprește niciodată.

Rezervă pachet circuit Japonia și descoperă Templul Senso-ji pe îndelete.