Templul Todaji — istorie, povești și circuite

Povestea Templul Todaji

În colțul din nord-vestul sălii principale, o coloană de lemn are la bază o gaură cam de mărimea unei nări de bou. Copiii se strecoară prin ea râzând, adulții se chinuie mai mult, dar toți încearcă, pentru că legenda spune că cine reușește să treacă prin acea deschizătură va avea parte de iluminare în viața viitoare. Nara respectivă are aceleași dimensiuni ca nara statuii uriașe de Buddha aflată la câțiva metri distanță. E genul de detaliu care spune multe despre Todaiji: un loc solemn, dar care nu s-a lăsat niciodată sufocat de propria măreție.

Templul, cunoscut în japoneză ca Tōdai-ji (東大寺), adică "Marele Templu de Est", a fost ridicat în anul 752, din porunca împăratului Shomu, într-o perioadă în care Japonia trecea prin epidemii, foamete și instabilitate politică. Împăratul a vrut ca templul și statuia din interiorul lui, Daibutsu, să funcționeze ca un fel de protecție spirituală pentru întreaga țară. Construcția a mobilizat resurse uriașe: se estimează că aproape jumătate din populația activă a Japoniei acelor vremuri a contribuit, direct sau indirect, la ridicarea complexului. Bronzul folosit pentru statuie a golit practic rezervele de cupru ale țării, iar aurul pentru acoperirea ei a venit, spun cronicile, tocmai din provincia Mutsu, la nord.

Clădirea principală, Daibutsuden, pe care o vedem azi, nu este cea originală — a fost reconstruită de două ori, ultima dată în perioada Edo, în 1709, după ce incendiile provocate de războaiele civile au distrus-o aproape complet. Chiar și așa, cu "doar" 57 de metri lungime și 50 de metri înălțime, rămâne cea mai mare structură din lemn din lume, deși istoricii spun că varianta din secolul al VIII-lea era cu o treime mai mare. Buddha-ul din bronz, așezat pe un lotus imens, are 15 metri înălțime și cântărește peste 500 de tone. Fețele lui au fost turnate separat și asamblate ulterior — tehnica de turnare a unei asemenea mase de bronz era, pentru anul 752, aproape la limita posibilului.

În jurul sălii principale se întinde un parc generos, Nara Park, unde sute de căprioare se plimbă libere printre vizitatori. Nu sunt sălbatice în sensul clasic — sunt considerate mesagerii zeilor shinto și au fost protejate secole la rând, ceea ce le-a făcut extrem de obișnuite cu prezența oamenilor. Se apleacă în fața turiștilor cerând biscuiți speciali, vânduți în apropiere, un obicei pe care localnicii îl privesc cu un amuzament tandru.

O vizită la Todaiji durează, în mod obișnuit, între o oră și două, în funcție de cât timp aloci și zonei din jur — poarta Nandaimon, cu cei doi giganți gardieni sculptați în lemn în secolul al XIII-lea, merită și ea câteva minute în plus. Perioada aprilie-mai și octombrie-noiembrie oferă cele mai bune condiții, cu cireși înfloriți primăvara și frunze arămii toamna, deși vara aduce mai puțini turiști dimineața devreme. Templul se află în orașul Nara, la aproximativ 45 de minute cu trenul de Kyoto și puțin peste o oră de Osaka, ceea ce îl face ușor de vizitat într-o excursie de o zi. Merită să ajungi devreme, înainte de ora 9, ca să eviți grupurile mari și să prinzi lumina bună pentru fotografii în interiorul sălii.

Todaiji face parte, aproape invariabil, din traseul circuitelor turistice care includ regiunea Kansai, alături de Kyoto și Osaka. Ziua petrecută la Nara se leagă firesc de o vizită la templul Fushimi Inari din Kyoto, cu miile lui de porți roșii, sau de castelul din Osaka, oferind un contrast interesant între spiritualitatea austeră a perioadei Nara și estetica ulterioară, mai rafinată, a epocii Edo. Pentru cei care aleg un circuit organizat prin Japonia, oprirea la Todaiji nu e doar o bifă pe listă, ci un punct de respiro — un loc unde istoria de peste 1.200 de ani se simte, literalmente, la fiecare pas prin parc, printre căprioare și sub acoperișul acela imens de lemn înnegrit de vreme.

Poți include Templul Todaji în itinerariu — descoperă circuit turistic în Japonia.