Altarul Itsukushima — istorie, povești și circuite

Povestea Altarul Itsukushima

La ora potrivită, când mareea urcă și acoperă nisipul din jur, poarta portocalie de 16 metri pare că plutește singură pe mare, fără nicio legătură cu pământul. Localnicii îi spun Itsukushima-jinja, iar de secole insula pe care se află — Miyajima, "insula sfântă" — este considerată un loc atât de pur încât nimeni nu are voie să se nască sau să moară aici. Femeile însărcinate erau trimise pe continent înainte de naștere, iar bătrânii bolnavi erau mutați din insulă pentru a nu-i pângări solul. Această regulă neobișnuită explică și de ce altarul principal a fost construit direct deasupra apei, pe piloni: pentru a evita ca oamenii de rând să calce pe pământul sacru al insulei.

Structura actuală datează din 1168, ridicată din porunca lui Taira no Kiyomori, unul dintre cei mai puternici samurai ai vremii, deși un altar exista aici cu mult înainte, încă din secolul al VI-lea. Complexul are o arhitectură rară pentru un sanctuar shintoist: pavilioanele, coridoarele acoperite și scena de teatru Noh sunt construite pe piloni de lemn, legate între ele prin punți și platforme joase, astfel încât la maree joasă vizitatorii pot merge pe jos printre stâlpi, iar la maree înaltă totul pare suspendat deasupra mării. Poarta torii pe care o vedem azi este a opta reconstrucție, ridicată în 1875 din lemn de camfor, un material ales special pentru rezistența la apă sărată și la carii marini.

În afară de altarul propriu-zis, insula găzduiește pădurea sacră de pe muntele Misen, unde trăiesc căprioare sika complet obișnuite cu prezența oamenilor — atât de obișnuite încât uneori încearcă să fure hărți turistice sau pachete de mâncare din mâinile vizitatorilor neatenți. Muntele poate fi urcat pe jos, în aproximativ două ore, sau cu telecabina, iar la vârf se găsește un foc care, spun călugării budiști, arde neîntrerupt de peste 1200 de ani, întreținut inițial de Kobo Daishi, fondatorul școlii budiste Shingon.

O vizită completă la Itsukushima durează între trei și cinci ore, în funcție de cât timp aloci și urcării pe Misen. Cel mai important detaliu de care trebuie să ții cont este orarul mareelor: pentru efectul de "poartă plutitoare" ai nevoie de maree înaltă, în timp ce la maree joasă poți merge pe nisip chiar până la baza torii-ului, ceea ce oferă o perspectivă complet diferită, mai puțin cunoscută turiștilor grăbiți. Orarele mareelor sunt afișate zilnic la debarcader și pot fi verificate din timp. Insula se află la aproximativ 45 de minute de Hiroshima, accesibilă cu trenul JR până la Miyajimaguchi și apoi cu feribotul — traseu inclus, de altfel, în majoritatea permiselor turistice de tren. Toamna, în noiembrie, frunzele arțarilor din jurul altarului capătă nuanțe roșiatice care contrastează puternic cu portocaliul structurilor, motiv pentru care această perioadă este considerată de mulți fotografi cea mai reușită pentru o vizită.

Datorită apropierii de Hiroshima, Itsukushima este aproape întotdeauna inclusă în circuitele turistice care explorează regiunea Chugoku, fiind vizitată în aceeași zi cu Parcul Memorial al Păcii și Muzeul Bombei Atomice. Combinația este una intenționată în majoritatea itinerariilor: dimineața dedicată reflecției la Hiroshima, iar după-amiaza petrecută pe Miyajima, într-o atmosferă complet diferită, aproape contemplativă. Pentru cei care aleg un circuit organizat prin Japonia, acest popas oferă un contrast necesar între istoria recentă și tradițiile milenare ale țării, fiind unul dintre puținele locuri unde arhitectura religioasă japoneză se întâlnește direct cu marea.

Vrei să ajungi la Altarul Itsukushima? Alege circuit Japonia cu ghid.