Stadionul Național - Cuibul Păsării — istorie, povești și circuite

Povestea Stadionul Național - Cuibul Păsării

În vara lui 2008, peste 91.000 de spectatori s-au adunat într-o clădire care părea desprinsă dintr-un vis al unui inginer nebun. Ceremonia de deschidere a Jocurilor Olimpice de la Beijing a transformat pentru totdeauna modul în care lumea privea arhitectura sportivă. Stadionul nu era doar o arenă. Era o declarație.

Cunoscut în chineză drept 鸟巢 (Niǎo Cháo) — literalmente „Cuibul Păsării" — stadionul național din Beijing a fost proiectat de duo-ul de arhitecți elvețieni Herzog & de Meuron, în colaborare cu artistul chinez Ai Weiwei, care a contribuit la conceptul artistic inițial, deși ulterior s-a distanțat public de proiect din motive politice. Construcția a durat din 2003 până în 2008 și a implicat peste 17.000 de tone de oțel, dispuse într-o rețea aparent haotică de grinzi și traverse care se împletesc ca... ei bine, ca un cuib. Structura nu are coloane de susținere în interior, ceea ce oferă vizibilitate perfectă din orice punct al tribunei. O soluție inginerească remarcabilă, chiar dacă la prima vedere pare pur decorativă.

Capacitatea oficială este de aproximativ 80.000 de locuri în configurație olimpică. Suprafața totală construită depășește 258.000 de metri pătrați, iar înălțimea maximă atinge 69 de metri. Dar cifrele nu spun mare lucru dacă nu ești acolo, în fața lui, privind cum structura de oțel prinde lumina diferit în funcție de ora din zi. Dimineața devreme, când ceața din Beijing mai plutește deasupra orașului, clădirea capătă un aspect aproape industrial. La apus, oțelul se colorează în nuanțe calde, portocalii. Seara, când sistemul de iluminat intră în funcțiune, fațada devine un spectacol în sine. Vizitatorii pot accesa interiorul stadionului și pot urca în tribune pentru a vedea arena de aproape, dar pot explora și spațiile comerciale, expozițiile permanente despre Jocurile Olimpice și terasa exterioară care oferă o perspectivă largă asupra întregii zone olimpice. În apropiere se află Arena Națională de Apă (水立方 / Shuǐ Lìfāng) — Cubul de Apă — unde s-au desfășurat probele de înot, transformată ulterior parțial în parc acvatic. Cele două clădiri formează împreună un ansamblu urban care merită explorat pe îndelete.

Vizita la Cuibul Păsării poate dura între una și trei ore, în funcție de cât de mult te oprești. Dacă vrei să urci în tribune și să parcurgi expozițiile, planifică cel puțin două ore. Cea mai bună perioadă pentru o vizită este primăvara (aprilie-mai) sau toamna (septembrie-octombrie), când temperaturile din Beijing sunt moderate și cerul tinde să fie mai senin decât în mijlocul verii, când umiditatea și poluarea pot afecta vizibilitatea. Stadionul se află în Parcul Olimpic din nordul Beijingului, accesibil ușor cu metroul — linia 8, stația Olimpic Sports Center sau National Stadium. Dacă mergi pe jos din zona hotelurilor din centru, distanța este considerabilă, deci transportul în comun sau un taxi rămân opțiunile practice. Un detaliu util: în weekend și în perioadele de sărbători naționale, zona poate fi aglomerată, mai ales în jurul fotografiei clasice din fața intrării principale.

Stadionul Național face parte din traseul firesc al oricărui circuit care include Beijingul. În programele noastre dedicate Chinei, vizita la Cuibul Păsării se integrează natural cu celelalte obiective ale capitalei: Orașul Interzis, Piața Tiananmen, Marele Zid — opțional la Mutianyu sau Badaling — și Templul Cerului. Împreună, aceste locuri desenează o hartă a Beijingului de-a lungul timpului, de la imperiul medieval la modernitatea olimpică. Cuibul Păsării nu este o relicvă a trecutului, ci o privire îndreptată înainte, și tocmai de aceea completează atât de bine un circuit care altfel ar rămâne ancorat exclusiv în istorie.