Drumul Sacru — istorie, povești și circuite

Povestea Drumul Sacru

În 1424, împăratul Yongle — cel care a construit Orașul Interzis — a murit după o domnie de douăzeci și doi de ani. Cortegiul funerar care l-a condus spre locul de odihnă final a traversat o alee lungă de aproape o jumătate de kilometru, flancată de statui uriașe din piatră. Acea alee există și astăzi, aproape neschimbată. Se numește Shendao — în chineză 神道 — și se traduce literal prin „Drumul Zeilor" sau „Drumul Sacru".

Shendao face parte din complexul mormintelor imperiale Ming, cunoscut sub numele de Ming Shisanling (明十三陵), adică „Cele treisprezece morminte Ming", aflat la aproximativ cincizeci de kilometri nord de Beijing, la poalele munților Tianshou. Complexul a fost construit între 1409 și 1644 și adăpostește rămășițele a treisprezece din cei șaisprezece împărați ai dinastiei Ming. Drumul Sacru este intrarea ceremonială în tot acest ansamblu funerar — un coridor impresionant care începe cu o poartă de marmură albă, ridicată în 1540, și continuă prin Marea Poartă Roșie, prin un pavilion cu o stelă gigantică purtată pe spatele unei broaște țestoase de piatră, și apoi prin cele două șiruri de statui care dau locului identitatea sa vizuală inconfundabilă.

Statuile sunt douăzeci și patru de animale și doisprezece funcționari imperiali, dispuse simetric pe ambele laturi ale aleii. Animalele reprezintă patru specii — lei, cămile, elefanți și cai — fiecare prezentă în două ipostaze: în picioare și în repaus. Această alternanță nu este întâmplătoare. Conform tradiției, statuile în repaus vegheau ziua, cele în picioare — noaptea, asigurând o pază continuă a mormintelor imperiale. Funcționarii de piatră, cu expresii solemne și veșminte sculptate cu atenție la detalii, reprezentau ierarhia curții imperiale — militari, civili și merituoși ai epocii. Înălțimea lor variază între doi și trei metri, iar unele piese cântăresc zeci de tone. Toate au fost extrase din cariere îndepărtate și transportate cu sănii pe drumuri special construite iarna, când solul înghețat permitea alunecarea blocurilor masive.

O vizită la Drumul Sacru durează, în mod obișnuit, între una și două ore, în funcție de ritmul de mers și de cât timp petreci în fața fiecărei statui. Aleea principală măsoară aproximativ 800 de metri de la intrare până la capătul procesiunii de statui, dar întregul traseu, dacă incluzi și pavilionul stelei și poarta de marmură, se întinde pe circa 1,2 kilometri. Cea mai bună perioadă pentru vizită este primăvara — aprilie și mai — când vegetația din jur înverzește și lumina naturală este favorabilă. Toamna, în octombrie, culorile calde ale frunzișului creează un contrast puternic cu albul și griurile statuilor. Vara poate fi extrem de caldă și aglomerată. Complexul se găsește la circa o oră distanță de Beijing cu mașina sau cu autobuzul turistic — există curse regulate din zona stației Deshengmen. Merită să știi că Shendao este doar intrarea în complexul Ming Shisanling; mormântul propriu-zis al lui Yongle (Changling) și mormântul Dingling, singurul excavat și vizitabil în interior, se află la câțiva kilometri mai departe.

Drumul Sacru este inclus în mod firesc în circuitele turistice dedicate Chinei imperiale, alături de Marele Zid, Orașul Interzis și Templul Cerului din Beijing. Într-un circuit de șapte până la zece zile prin nordul Chinei, o jumătate de zi dedicată Shendao și mormintelor Ming completează excelent vizita la Beijing — oferind o perspectivă asupra dimensiunii funerare a puterii imperiale, mai puțin discutată dar la fel de elaborată ca palatele și ceremoniile oficiale. Cele două obiective se potrivesc bine în aceeași zi sau în zile consecutive, iar combinația lor spune, de fapt, o poveste completă despre ce a însemnat să fii împărat în China secolului al XV-lea.