Tunelele Cu Chi — istorie, povești și circuite

Povestea Tunelele Cu Chi

La aproximativ 70 de kilometri nord-vest de Ho Chi Minh City, sub un peisaj aparent liniștit de plantații de cauciuc, se întinde o lume construită aproape în întregime cu unelte de mână: hârlețe, coșuri de bambus și degete. Tunelele Cu Chi (numite local Địa đạo Củ Chi) formează o rețea de galerii subterane care, la apogeul lor, măsurau peste 250 de kilometri, deși turiștii de azi ajung să exploreze doar o mică porțiune, restaurată și lărgită pentru a permite trecerea vizitatorilor occidentali, în mod ironic mai voluminoși decât luptătorii vietnamezi care le-au săpat.

Construcția tunelelor a început încă din anii '40, în timpul rezistenței împotriva colonialismului francez, dar amploarea lor reală s-a dezvoltat în anii '60, în plin Război din Vietnam, când zona Cu Chi a devenit un bastion al Viet Congului, aflat la doar câțiva kilometri de bazele americane. Sub pământ existau nu doar coridoare de deplasare, ci întregi comunități funcționale: dormitoare, bucătării cu hornuri deviate pentru a disipa fumul la distanță, spitale improvizate, ateliere de fabricat arme din muniție americană nedetonată și chiar săli folosite pentru reprezentații de teatru și proiecții de filme, menite să mențină moralul luptătorilor care petreceau săptămâni întregi sub suprafață. Adâncimea galeriilor varia pe mai multe niveluri, unele coborând până la 10 metri, ca protecție împotriva bombardamentelor.

Vizitatorii pot vedea intrări camuflate atât de bine încât ghizii invită oamenii să încerce să le găsească singuri, de obicei fără succes, până când un localnic ridică un strat subțire de frunze și pământ pentru a dezvălui o trapă de dimensiunea unei cutii de pantofi. Există și capcane reconstituite, folosite împotriva soldaților americani, precum și un poligon de tragere unde se pot trage focuri cu arme din epocă, un detaliu care surprinde mulți turiști neavizați asupra zgomotului real al unui AK-47. Secțiunile de tunel deschise publicului sunt luminate și ventilate minimal, iar traseul standard, de aproximativ 100 de metri, e suficient pentru a simți claustrofobia și căldura sufocantă, fără a fi nevoie de experiență fizică deosebită.

O vizită la Cu Chi durează, în medie, între trei și patru ore, incluzând drumul dus-întors din Ho Chi Minh City, care poate fi parcurs cu mașina sau, pentru cei cu timp mai puțin, cu barca rapidă pe râul Saigon. Cea mai bună perioadă pentru vizită este sezonul uscat, din noiembrie până în aprilie, când umiditatea din tuneluri e mai ușor de suportat; în lunile de vară, temperatura de sub pământ combinată cu cea de la suprafață poate deveni copleșitoare. Recomandăm încălțăminte comodă, haine care se pot murdări și, pentru cei predispuși la claustrofobie, alegerea variantei de tunel scurtat, disponibilă la fața locului fără explicații suplimentare cerute ghidului.

Tunelele Cu Chi apar aproape întotdeauna în circuitele turistice care includ Ho Chi Minh City, fiind combinate frecvent cu o vizită la Muzeul Rămășițelor de Război sau cu o plimbare prin Delta Mekongului, aflată la câteva ore distanță spre sud. Într-un traseu mai amplu prin Vietnam, care pornește din Hanoi și coboară spre Hoi An, Hue și în cele din urmă spre sud, acest obiectiv oferă un contrapunct necesar: dacă orașele din nord vorbesc despre tradiție și viața de zi cu zi, Cu Chi vorbește despre rezistență și supraviețuire, într-un mod tangibil, pe care fotografiile din muzee nu îl pot reda. Pentru cei care aleg un circuit organizat, integrarea acestui obiectiv în ziua petrecută în și în jurul orașului Ho Chi Minh se face natural, fără a afecta restul programului, și rămâne unul dintre puținele locuri din țară unde istoria poate fi, literalmente, atinsă cu mâna.

Poți include Tunelele Cu Chi în itinerariu — descoperă circuit turistic în Vietnam.