Wat Mahathat (Sukhothai) — istorie, povești și circuite

Povestea Wat Mahathat (Sukhothai)

Când primele raze de dimineață ating stupa centrală de la Wat Mahathat, piatra capătă o nuanță aurie pe care fotografii o vânează cu răbdare de ani buni. Nu e întâmplător: templul a fost gândit ca inimă spirituală a unui oraș-capitală, iar poziția lui, chiar în centrul parcului istoric Sukhothai, spune multe despre importanța pe care regii thailandezi de acum șapte secole i-au acordat-o. Wat Mahathat, sau วัดมหาธาตุ în thailandeză, se traduce aproximativ prin "templul marii relicve" — un nume care anunță direct rolul pe care l-a jucat: aici s-ar fi păstrat, conform tradiției, fragmente de relicve sacre ale lui Buddha.

Construcția a început în secolul al XIII-lea, în timpul regelui Si Indraditya, considerat fondatorul dinastiei Phra Ruang, și a continuat pe parcursul mai multor domnii, ajungând la forma monumentală pe care o vedem azi în timpul regelui Lithai, în jurul anului 1345. Sukhothai era pe atunci capitala primului stat thailandez independent, iar Wat Mahathat funcționa practic ca templu regal, folosit pentru ceremonii de stat și încoronări. Complexul ajunsese să cuprindă, la apogeu, nu mai puțin de 200 de stupe — o cifră greu de imaginat azi, când vizitatorul vede doar o parte din ansamblul original, dar suficientă pentru a înțelege amploarea proiectului.

Elementul care atrage imediat privirea este stupa principală, construită într-un stil unic, cunoscut drept "lotus bud" — un vârf ascuțit, asemănător unui boboc de lotus închis, diferit de clopotele rotunde tipice altor temple budiste din regiune. Este considerat un stil pur sukhothaian, dezvoltat aici și nicăieri altundeva în această formă. La baza stupei, reliefuri din stuc înfățișează călugări în procesiune, iar în jur se înșiruie coloane înalte din cărămidă, rămășițe ale unei săli de rugăciune uriașe care cândva avea acoperiș din lemn, demult dispărut. Nu departe se află o statuie Buddha așezată, de aproape 12 metri înălțime, cunoscută sub numele de Phra Si Sakyamuni Buddha — impunătoare, dar și liniștitoare prin simplitatea expresiei feței, tipică artei sukhothaiene, recunoscută pentru zâmbetul discret și liniile fluide ale figurilor.

O vizită la Wat Mahathat durează, de regulă, între 45 de minute și o oră și jumătate, în funcție de cât timp aloci explorării zonelor secundare ale complexului, unde mai sunt stupe mai mici, iazuri și statui parțial erodate de vreme. Cea mai bună perioadă pentru vizită este dimineața devreme, imediat după deschiderea parcului, sau spre apus, când lumina e mai blândă și căldura tropicală mai puțin apăsătoare — Sukhothai poate fi sufocant la amiază, mai ales între martie și mai. Parcul istoric se află la aproximativ 12 kilometri de orașul modern Sukhothai și cel mai comod mod de a-l explora este cu bicicleta, închiriată chiar la intrare, sau cu un tuk-tuk local. Merită încălțăminte comodă și o pălărie, pentru că distanțele dintre ruine, deși nu foarte mari, se parcurg sub soare direct.

Pentru cine alege un circuit turistic prin Thailanda care include nordul țării, Wat Mahathat din Sukhothai este aproape obligatoriu pe traseu, fiind considerat un fel de rădăcină a identității thailandeze, un punct de pornire istoric care completează firesc vizitele la templele mai cunoscute din Bangkok sau Chiang Mai. Diferența de atmosferă e evidentă: aici nu găsești aglomerația din capitală, ci un peisaj arheologic întins, cu iazuri liniștite și ruine care lasă loc imaginației. Multe circuite combină parcul istoric Sukhothai cu o oprire la Si Satchanalai, un alt sit arheologic din apropiere, mai puțin vizitat dar la fel de relevant istoric, oferind astfel o imagine completă asupra perioadei de glorie a primului regat siamez.

Poți include Wat Mahathat (Sukhothai) în itinerariu — descoperă circuitele din Thailanda.