Ayutthaya (Parcul Istoric, sit UNESCO)

Povestea Ayutthaya (Parcul Istoric, sit UNESCO)

Într-un templu numit Wat Mahathat, printre rădăcinile groase ale unui copac banyan, stă înfiptă de decenii o cap de piatră reprezentând Buddha. Nimeni nu știe exact cum a ajuns acolo — cel mai probabil trupul statuii a fost distrus în timpul invaziei birmaneze din 1767, iar capul, rostogolit pe jos, a fost înghițit treptat de rădăcinile copacului care a continuat să crească în jurul lui. Astăzi turiștii se apleacă respectuos, la nivelul solului, pentru a se fotografia cu el — este imaginea care apare pe aproape orice broșură despre Thailanda, și totuși, văzută pe viu, capătă o greutate pe care fotografiile nu o transmit.

Ayutthaya a fost capitala regatului siamez timp de 417 ani, între 1350 și 1767, iar la apogeul ei era considerată una dintre cele mai mari și mai bogate orașe din Asia. Călătorii europeni din secolul al XVII-lea o descriau ca fiind mai populată decât Londra din acea vreme, cu canale care traversau orașul ca niște artere, temple aurite și un port la care ancorau corăbii din China, Japonia, Persia și Olanda. Compania Olandeză a Indiilor de Est avea aici o factorie comercială, iar orașul găzduia comunități de portughezi, japonezi, francezi și mauri, fiecare cu propriul cartier. Tot acest fast s-a prăbușit brusc în 1767, când armata birmaneză a asediat și incendiat orașul, distrugând templele, topind statuile de aur ale lui Buddha pentru metalul prețios și punând capăt regatului. Capitala a fost mutată apoi la Thonburi și mai târziu la Bangkok.

Parcul Istoric Ayutthaya (în thailandeză, อุทยานประวัติศาสตร์พระนครศรีอยุธยา) a fost înscris pe lista patrimoniului UNESCO în 1991 și cuprinde ruinele a zeci de temple răspândite pe o insulă formată de confluența a trei râuri — Chao Phraya, Lopburi și Pa Sak. Wat Phra Si Sanphet, fostul templu regal, impresionează prin cele trei stupa ceylonate aliniate, ridicate pentru a adăposti cenușa unor regi din secolul al XV-lea. Wat Chaiwatthanaram, construit în 1630 după model khmer, cu prangul său central înconjurat de turnuri mai mici, este poate cel mai fotogenic la apus, când piatra cenușie capătă nuanțe de portocaliu. Wat Ratchaburana păstrează cripte subterane pictate, descoperite abia în 1957 de jefuitori de morminte, cripte care conțineau bijuterii regale astăzi expuse la muzeul național din apropiere.

O vizită completă a parcului cere cel puțin o jumătate de zi, iar cei care vor să vadă și templele mai puțin aglomerate, aflate în afara insulei centrale, ar trebui să aloce o zi întreagă. Bicicleta închiriată este o variantă populară de a te deplasa între situri, distanțele fiind rezonabile și terenul plat. Perioada noiembrie–februarie oferă temperaturi mai blânde, ideale pentru plimbări prelungite pe jos sau cu bicicleta, în timp ce lunile de vară pot fi copleșitoare din cauza umidității. Orașul se află la aproximativ 80 de kilometri nord de Bangkok, accesibil atât cu trenul, care ajunge într-o oră și jumătate, cât și cu autobuzul sau prin excursii organizate de o zi. Merită păstrat un moment pentru muzeul Chao Sam Phraya, care adăpostește multe dintre obiectele de aur recuperate din criptele templelor.

În cadrul unui circuit prin Thailanda, Ayutthaya funcționează adesea ca punct de tranziție firesc între agitația Bangkokului și restul țării — o oprire care schimbă radical ritmul călătoriei, de la zgomotul orașului modern la liniștea ruinelor de cărămidă roșie. Multe trasee combină vizita aici cu o croazieră scurtă pe râul Chao Phraya sau cu o oprire la fabricile tradiționale de lacquerware din apropiere, înainte de a continua spre nord, către Chiang Mai, sau spre coastă, către Phuket ori Krabi. Pentru cine vrea să înțeleagă de unde vine identitatea culturală a Thailandei de astăzi, cu templele ei aurite și cultul regalității, Ayutthaya oferă contextul istoric care lipsește adesea din vizitele grăbite la Bangkok.

Vezi circuit Thailanda cu avion și bifează Ayutthaya (Parcul Istoric, sit UNESCO) din listă.