Orașul Antic Ciqikou — istorie, povești și circuite

Povestea Orașul Antic Ciqikou

În 1954, când autoritățile din Chongqing au decis că bătrânul cartier de la confluența râurilor Jialing și Cao trebuie conservat, nimeni nu știa că decizia aceea va păstra intactă o lume care altfel ar fi dispărut sub beton. Ciqikou — sau 磁器口, pronunțat aproximativ „Ț-chi-kou" — înseamnă literalmente „Gura de porțelan", un nume câștigat cinstit: timp de câteva secole, acest loc a fost principalul punct de debarcare și comercializare a porțelanului produs în regiunea Chongqing, iar bărcile care urcau și coborau pe Jialing aduceau și duceau marfă spre întregul imperiu.

Cartierul datează din perioada dinastiei Tang (618–907 d.Hr.), deși forma sa urbană actuală s-a consolidat în principal în timpul dinastiei Ming (1368–1644). Pe o suprafață de aproximativ 1,18 kilometri pătrați, Ciqikou adăpostește o rețea de alei pavate cu lespezi de piatră, case cu structură de lemn și acoperișuri curbate specifice arhitecturii sudice chineze, temple, ceainării și ateliere de meșteșugari. Cel mai important monument religios din zonă este Templul Baolun, ridicat în epoca Tang și reconstruit de mai multe ori de-a lungul istoriei — o clădire modestă ca dimensiuni, dar cu o greutate simbolică considerabilă pentru locuitorii din Chongqing. Se spune că împăratul Zhu Yunwen, ultimul suveran Ming care a fugit după uzurparea tronului de către unchiul său, s-ar fi ascuns tocmai în acest templu, trăind anonim printre călugări. Povestea nu a fost niciodată complet verificată, dar ea circulă și astăzi printre ghizii locali cu o naturalețe care spune multe despre locul pe care îl ocupă Ciqikou în imaginarul orașului.

Plimbarea prin cartier nu urmează un traseu fix. Aleea principală, lungă de aproximativ 2 kilometri, șerpuiește printre prăvălii unde se vând dulciuri tradiționale din Sichuan — în special mahua, un fel de covrig răsucit și prăjit —, ceai de toate soiurile, obiecte din porțelan și broderii. Dar ce merită cu adevărat atenție sunt străzile secundare, unde zgomotul comercial scade brusc și unde câte o bătrână stă pe treapta casei cu un ventilator de hârtie în mână, complet indiferentă față de turiști. Acolo arhitectura nu a fost restaurată pentru fotografii. E pur și simplu acolo, uzată și autentică. Câteva ceainării vechi — unele funcționând de peste o sută de ani — oferă posibilitatea de a sta jos, de a comanda un ceai de iasomie sau un ceai Biluochun și de a privi cum trece după-amiaza fără nicio grabă.

Din punct de vedere practic, o vizită relaxată în Ciqikou durează între două și trei ore, dar dacă includeți o pauză la o ceainărie și vă aventurați pe ulițele laterale, puteți petrece ușor o jumătate de zi. Cea mai bună perioadă pentru o vizită este toamna — septembrie și octombrie —, când temperaturile din Chongqing coboară de la umiditatea sufocantă a verii. Chongqing este un oraș subtropical, cunoscut pentru verile sale extrem de calde și ceața deasă din anotimpul rece, deci alegerea momentului contează. Cartierul se află la aproximativ 15 kilometri de centrul orașului și poate fi atins cu metroul — linia 1, stația Ciqikou — sau cu taxiul. Weekendurile sunt aglomerate, mai ales în jurul prânzului; o vizită în cursul săptămânii, dimineața devreme, schimbă complet atmosfera. Intrarea în cartier este liberă, dar unele temple sau muzee din interior pot necesita un bilet separat.

Ciqikou face parte, în mod firesc, din circuitele care includ Chongqing ca punct de pornire sau de oprire pe un traseu prin China de Sud-Vest. De obicei, vizita în cartierul istoric se combină cu o croazieră pe Yangtze spre Defileul celor Trei Chei — una dintre marile experiențe fluviale ale Asiei — sau cu o excursie la Dazu Rock Carvings, complexul de sculpturi rupestre din secolul al VII-lea inclus în patrimoniul UNESCO. Chongqing însuși este un oraș uriaș, cu o personalitate aparte față de marile metropole de pe coasta estică a Chinei, iar Ciqikou oferă vizitatorilor un moment de respirație, un contrast față de ritmul accelerat al restului traseului. Nu e un loc care se impune prin grandoare. E un loc care se lasă descoperit încet, strat după strat, exact ca un circuit bine construit prin China.