Fluviul Yangtze — istorie, povești și circuite

Povestea Fluviul Yangtze

În 1994, când construcția Barajului Trei Chei — Sānxiá Dàbà în chineză — a început oficial, au fost strămutate peste un milion și jumătate de oameni. Sate întregi au dispărut sub apă. Turnuri de templu, poduri de piatră, morminte străvechi — toate acoperite de lacul artificial care se întinde astăzi pe aproape 600 de kilometri în amonte. Este poate cea mai dramatică transformare a unui peisaj fluvial din istoria modernă. Și totuși, Yangtze — Cháng Jiāng, adică „Fluviul Lung" — continuă să curgă, indiferent la ce s-a petrecut deasupra apelor sale.

Cu o lungime de 6.300 de kilometri, Yangtze este al treilea cel mai lung fluviu de pe planetă, după Nil și Amazon. Izvorul său se află la peste 5.000 de metri altitudine, în podișul tibetan, în zona Munților Tanggula. De acolo coboară prin provincii cu totul diferite ca peisaj, climă și caracter — de la defileele abrupte din Yunnan, unde fluviul taie prin munți de parcă ar fi tăiat cu un cuțit, până la câmpiile fertile ale bazinului Sichuan și mai departe spre delta sa uriașă, unde se varsă în Marea Chinei de Est lângă Shanghai. Aproximativ o treime din populația Chinei trăiește în bazinul hidrografic al acestui fluviu.

O croazieră pe Yangtze, în special pe sectorul dintre Chongqing și Wuhan sau până la Yichang, rămâne una dintre cele mai complete modalități de a înțelege China dincolo de marile sale orașe. Peisajul celor Trei Chei — Qutang, Wu și Xiling — schimbă înfățișarea la fiecare curbă. Pereții stâncoși urcă uneori la peste o mie de metri deasupra apei, iar dimineața ceața se lasă între ei cu o lentoare aproape deliberată. Pe maluri apar și dispar pagode, scări de piatră care duceau cândva spre sate acum dispărute, și ocazional câte o barcă de pescari care pare ruptă dintr-o altă epocă. Vizitatorii pot coborî pe afluenți mai mici — cele numite „Micile Trei Chei" pe râul Daning oferă o perspectivă intimă, cu bărci mici care navighează prin defileuri atât de înguste încât pereții stâncii pot fi atinși cu mâna din ambele părți.

O croazieră clasică pe Yangtze durează între trei și cinci zile, în funcție de rută și de numărul de opriri. Cele mai utilizate porturi de îmbarcare sunt Chongqing, în vest, și Yichang sau Wuhan, în est — ori invers, în funcție de direcția circuitului. Perioada optimă pentru o astfel de călătorie este toamna, între septembrie și noiembrie, când cerul este mai senin, temperaturile moderate și vegetația de pe maluri capătă culori calde. Primăvara, între aprilie și iunie, este o alternativă bună. Vara, fluviul poate fi afectat de ploi torențiale și nivelul apelor crește considerabil — navigația continuă, dar vizibilitatea poate fi redusă. Este recomandat să aveți la bord haine mai groase pentru serile pe punte, chiar și vara, și să fiți pregătiți pentru umiditate ridicată în orice anotimp.

Yangtze se integrează firesc într-un circuit extins prin China, conectând două dintre cele mai importante regiuni ale țării. Chongqing, orașul-muzeu al bucătăriei picante și al arhitecturii construite pe dealuri verticale, este de obicei punctul de plecare sau de sosire al croazierei. La capătul celălalt, Wuhan — un oraș adesea ignorat de turiști, dar cu o poveste proprie bogată, inclusiv ca loc al revoluției din 1911 care a pus capăt dinastiei Qing — deschide drumul spre est, spre Nanjing și Shanghai. Mulți călători combină Yangtze cu Chengdu și rezervația de urși panda, cu Xi'an și Armata de Teracotă sau cu Beijing, pentru un traseu care acoperă China în profunzime, nu doar la suprafață. Fluviul nu este un simplu element de decor al unui circuit — este, în multe privințe, coloana vertebrală a înțelegerii acestei țări imense.