Satul Antic Ciqikou — istorie, povești și circuite

Povestea Satul Antic Ciqikou

În 1918, scriitorul Xu Weiming descria Ciqikou ca pe \"un mic Chongqing\" — un loc atât de dens populat, atât de zgomotos și de viu, încât părea că întregul oraș vechi se strânsese pe o singură stradă. Astăzi, acea stradă principală — Zhongshan Road — mai există. Are aproximativ 2,5 kilometri lungime, e pavată cu lespezi de piatră lustruit de secole de pași și este flancată de case cu două etaje ridicate în stil Ming și Qing. Ciqikou nu a fost restaurat pentru turiști. A supraviețuit pur și simplu.

Satul antic Ciqikou (磁器口古镇, Cíqìkǒu Gǔzhèn) a luat ființă în urmă cu peste o mie de ani, în perioada dinastiei Song (960–1279), când locul era cunoscut drept Baiyai Chang — „piața de la stânca albă". Denumirea actuală vine de la ceramica (磁器, cíqì) care se producea și comercializa aici în perioada dinastiei Ming: olarii din zonă exportau vase și tigăi pe tot cursul râului Jialing, unul dintre afluenții importanți ai fluviului Yangtze. La apogeul său comercial, în secolul al XVII-lea, Ciqikou număra peste o sută de prăvălii de ceramică, zece temple și un trafic fluvial intens. Portul de la capătul străzii principale era unul dintre cele mai aglomerate din toată regiunea Sichuan.

Ce mai poți vedea azi este o suprapunere de epoci. Templul Baolun (宝轮寺, Bǎolún Sì), construit în epoca Song și extins de mai multe ori ulterior, domină vizual partea de nord a satului — o clădire cu acoperiș curbat și curți interioare unde călugării mai locuiesc și astăzi. Casele de lemn cu balcoane suspendate deasupra apei, prăvăliile cu uși glisante din scânduri groase, fântânile de piatră din curțile interioare — toate acestea formează un țesut urban medieval supraviețuitor aproape intact. Mai puțin cunoscut este faptul că în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial, când Chongqing a funcționat ca capitală provizorie a Chinei Naționaliste, Ciqikou a adăpostit fabrici de muniție și depozite camuflate în spatele fațadelor comerciale. Câteva dintre aceste spații subterane pot fi zărite și acum, dacă mergi mai departe de traseul turistic principal.

Vizita durează în mod obișnuit între două și patru ore, în funcție de cât timp ești dispus să pierzi pe ulițele laterale — și merită să le pierzi. Cele mai interesante colțuri se află tocmai acolo: ateliere de tăiței trași manual, mici teatre de operă Sichuan unde reprezentațiile încep dimineața devreme, magazine de condimente unde mirosul de piper Sichuan și chili uscat îți ajunge înaintea ta cu câțiva metri buni. Cea mai bună perioadă pentru o vizită este toamna (septembrie–noiembrie), când temperaturile din Chongqing scad sub pragul sufocant al verii și ceața caracteristică orașului nu s-a instalat încă pentru sezon. Dimineața devreme — înainte de ora 9 — strada principală este cu totul altfel: localnicii își deschid prăvăliile, bunicii joacă mahjong la mese puse direct pe trotuar și poți bea un ceai de câteva iuani fără să fii inconjurat de grupuri. Ciqikou se află la aproximativ 14 kilometri vest de centrul Chongqing și poate fi atins cu metroul — Linia 1, stația Ciqikou — sau cu taxi în 30–40 de minute din zona Jiefangbei.

Satul Ciqikou face parte, în mod firesc, din orice circuit bine construit prin sud-vestul Chinei. Chongqing este punctul de plecare clasic pentru croazierele pe Yangtze spre Defileul celor Trei Chei (Sanxia), una dintre cele mai impresionante formațiuni geografice din Asia. Combinat cu o vizită la Capitala Iadului — Fengdu Ghost City — și cu escale în Wuhan sau Yichang, un circuit care include Ciqikou oferă o imagine cuprinzătoare a Chinei fluviale: nu doar munți și temple, ci și memoria cotidiană a orașului, felul în care oamenii au locuit și comerciat de-a lungul râurilor timp de secole. Ciqikou nu e un muzeu în aer liber. E un loc care continuă să existe — și tocmai asta îl face relevant pentru oricine vrea să înțeleagă China dincolo de marile atracții.