Lacul Shudu — istorie, povești și circuite

Povestea Lacul Shudu

La o altitudine de aproape 3.700 de metri, în inima parcului național Pudacuo din provincia Yunnan, există un lac care nu face zgomot. Nu în sensul figurat — ci literal. Lacul Shudu, cunoscut în chineză drept 属都湖 (Shǔdū Hú), este înconjurat de păduri atât de dense și de un teren atât de slab circulat încât, în afara sezonului turistic, singurul sunet pe care îl auzi cu adevărat este vântul care trece prin vârfurile brazilor și apa care curge dintr-un afluent nevăzut. Asta spun cei care l-au vizitat devreme dimineața, înainte ca primii turiști să ajungă pe potecile de lemn.

Lacul Shudu face parte din parcul național Pudacuo, primul parc național de tip occidental din China, înființat oficial în 2007, deși zona era protejată și înainte sub alte forme administrative. Parcul se află în apropierea orașului Shangri-La — cel redenumit astfel în 2001 dintr-un calcul turistic evident, după ce autoritățile locale au susținut că orașul Zhongdian ar fi inspirat romanul lui James Hilton din 1933, „Orizontul pierdut". Adevărul sau nu al acelei afirmații nu mai contează prea mult astăzi; Shangri-La a devenit un punct de referință pentru oricine călătorește în nord-vestul provinciei Yunnan. Iar Lacul Shudu este una dintre destinațiile care justifică drumul până acolo.

Lacul are o suprafață de aproximativ 1,5 kilometri pătrați și este alimentat de zăpezile topite din munții Hengduan, un lanț muntos care se întinde între Tibet și Yunnan. Apa este rece tot anul și are o transparență neobișnuită — în zilele senine, fundul se zărește clar în zonele puțin adânci de pe margini. Yak-uri semi-sălbatice pasc adesea pe pajiștile din jurul lacului, indiferenți la prezența vizitatorilor. Nu sunt un element de decor aranjat pentru turism. Pur și simplu există acolo, ca și înainte.

Poteca principală în jurul lacului este un traseu de lemn construit pentru a proteja ecosistemul de la maluri. Durează între 45 de minute și o oră și jumătate, în funcție de cât de des te oprești. Nu este un traseu solicitant fizic, dar altitudinea se simte — cei neobișnuiți cu aerul rarefiat ar trebui să meargă mai rar, să nu forțeze ritmul. Perioada cea mai bună pentru vizită este toamna, septembrie-octombrie, când pădurile de molizi și lărici din jurul lacului capătă nuanțe de galben și portocaliu. Vara, vegetația este verde-închis și deasă, iar ploile sunt frecvente. Iarna, lacul poate fi parțial înghețat — un peisaj diferit, mai aspru, dar accesibil doar pentru cei cu logistică adecvată pentru temperaturi negative.

Accesul se face din Shangri-La, la aproximativ 35 de kilometri distanță, pe un drum asfaltat care urmărește văile munților. Există transport organizat din oraș spre parc, iar în interiorul parcului Pudacuo funcționează autobuze turistice care opresc la principalele puncte de interes, inclusiv la Lacul Shudu și la celălalt lac important din parc, Bita Hai. O vizită completă în parc, care include ambele lacuri și câteva dintre potecile intermediare, durează între patru și șase ore.

Lacul Shudu se integrează firesc într-un circuit prin China care combină marile orașe cu teritoriile mai puțin circulate din sud-vest. Un astfel de traseu poate porni din Chengdu sau Kunming, poate include orașul vechi din Lijiang — patrimoniu UNESCO — și ajunge în final în zona Shangri-La, unde Lacul Shudu reprezintă una dintre etapele care oferă o perspectivă diferită față de tot ce s-a văzut înainte. După temple, orașe aglomerate și piețe zgomotoase, liniștea de la 3.700 de metri nu este un contrast căutat forțat — vine de la sine. Iar asta îl face un punct util într-un itinerar care vrea să arate mai mult decât China monumentală.