Jiuzhaigou — istorie, povești și circuite

Povestea Jiuzhaigou

În 1972, un grup de vânători din provincia Sichuan a rătăcit mai adânc decât de obicei prin munții Minshan și a dat peste ceva ce nu știau cum să descrie. Apa lacurilor era de un albastru atât de intens, de un turcoaz atât de pur, încât oamenii au crezut inițial că fundul este vopsit. Nu era. Culoarea venea din concentrația de carbonat de calciu și magneziu, din algele și sedimentele minerale depuse în mii de ani. Acesta a fost, practic, momentul în care lumea modernă a descoperit Jiuzhaigou — în chineză 九寨沟, care înseamnă literal „Valea celor nouă sate".

Parcul Național Jiuzhaigou se întinde pe aproximativ 720 de kilometri pătrați în nordul provinciei Sichuan, la o altitudine care variază între 1.990 și 4.764 de metri. Pe teritoriul său trăiesc comunități tibetane și qiang cu o prezență documentată de peste o mie de ani — cele nouă sate din numele văii sunt chiar așezările acestor comunități, iar unele mai există și astăzi. UNESCO a inclus zona în lista Patrimoniului Natural Mondial în 1992, recunoscând nu doar frumusețea peisajului, ci și biodiversitatea remarcabilă: păduri virgine, specii rare de plante și animale, printre care ursul panda gigant și panda roșu. Zona a fost grav afectată de un cutremur în august 2017 — magnitudine 7,0 — care a modificat configurația unor lacuri și a distrus porțiuni din infrastructura turistică. Redeschiderea parțială pentru vizitatori a avut loc abia în 2019, după lucrări extensive de reabilitare. Acesta este un detaliu important: Jiuzhaigou de astăzi este, într-o mică măsură, diferit de cel din fotografiile de acum zece ani. Unele lacuri și-au schimbat forma, altele și-au intensificat sau schimbat culoarea.

Vizita propriu-zisă se organizează de-a lungul a trei văi principale: valea Rize, valea Zechawa și valea Shuzheng. Fiecare are un caracter distinct. Valea Shuzheng adăpostește șirul de lacuri cu același nume, legate între ele prin cascade late și puțin adânci, cu apa care curge peste baraje naturale de travertin. Valea Rize urcă spre Lacul Panda și Lacul Primitiv — acesta din urmă considerat cel mai mare din parc, cu o suprafață de aproximativ 0,16 kilometri pătrați. Valea Zechawa este mai abruptă, mai puțin circulată, și rezervă câteva dintre cele mai interesante priveliști de ansamblu. Un sistem de pasarele din lemn permite traversarea fără a deranja ecosistemul, iar autobuzele electrice fac legătura între zonele principale. Vizita completă a tuturor celor trei văi necesită cel puțin o zi întreagă, ideal opt până la zece ore, cu opriri la principalele lacuri și cascade.

Cel mai potrivit moment pentru a vizita Jiuzhaigou este toamna, între septembrie și noiembrie, când pădurile de arțar și ginkgo se colorează în roșu, galben și portocaliu, creând un contrast puternic cu albastrul lacurilor. Iarna aduce un peisaj complet diferit — cascadele îngheață parțial, iar parcul capătă o liniște pe care verile aglomerate nu o permit. Vara este sezonul de vârf și, deși vegetația este luxuriantă, numărul mare de vizitatori poate afecta experiența. Accesul se face cel mai comod prin aeroportul Jiuzhai Huanglong, aflat la aproximativ 88 de kilometri de intrarea în parc — un aeroport construit la 3.448 de metri altitudine, unul dintre cele mai înalte din lume. Din Chengdu există și opțiunea rutieră, un drum de aproximativ nouă ore prin peisaj montan, recomandat mai ales celor care vor să înțeleagă contextul geografic al regiunii. Este important de știut că altitudinea poate cauza disconfort ușor, mai ales în primele ore, iar ritmul vizitei ar trebui adaptat în consecință.

Jiuzhaigou se integrează firesc într-un circuit mai amplu prin China, alături de alte destinații din Sichuan și din regiunile vecine. Chengdu, capitala provinciei, se află la câteva ore distanță și găzduiește cel mai important centru de cercetare și conservare a ursului panda gigant. Sanctuarul budist de la Emeishan, înscris și el în patrimoniul UNESCO, completează traseul spre sud. Iar pentru cei care doresc să aprofundeze cultura tibetană, Kangding și platoul tibetan se află la îndemână spre vest. Un circuit bine structurat prin această parte a Chinei nu tratează Jiuzhaigou ca pe un simplu popas, ci îl plasează în centrul unui traseu care combină natura, istoria și diversitatea culturală a uneia dintre cele mai complexe regiuni ale Asiei.