Cascada Nuorilang — istorie, povești și circuite

Povestea Cascada Nuorilang

Există un moment, în fiecare dimineață, când soarele atinge exact creasta stâncilor din Parcul Național Jiuzhaigou și lumina cade perpendicular pe cortina de apă a Cascadei Nuorilang. În acel interval scurt, curcubeele nu apar unul câte unul — apar simultan, suprapuse, ca și cum cineva ar fi uitat să le stingă pe cele de ieri. Nu e un efect de postare. E fizică pură, apă și prismă. Și tocmai asta face ca Nuorilang să fie altceva decât orice cascadă ai văzut până acum.

Cascada Nuorilang — în chineză 诺日朗瀑布, Nuò rì lǎng Pùbù — se află în provincia Sichuan, în inima rezervației naturale Jiuzhaigou, înscrisă în patrimoniul UNESCO din 1992. Cu o lățime de aproximativ 270 de metri și o înălțime de circa 20 de metri, este considerată cea mai lată cascadă de pe platoul tibetan și una dintre cele mai late din China. Numele „Nuorilang" provine din dialectul tibetan local și se traduce aproximativ prin „grandios" sau „magnific" — o denumire pusă de comunitățile tibetane din zonă cu mult înainte ca locul să devină destinație turistică. Nu e vorba de marketing. E o descriere funcțională.

Cascada se formează din apele lacului Jinghai și curge peste un prag de travertin — roci sedimentare create de depunerea calciului din apă de-a lungul miilor de ani. Acest proces geologic activ înseamnă că forma cascadei se schimbă, lent dar continuu. Stâncile pe care cade apa sunt vii, în sensul că se construiesc singure. Platoul de calcar care susține cascada a fost afectat grav de cutremurul din mai 2008 — un seism de magnitudine 7,9 care a devastat Sichuanul și a modificat temporar cursul apelor și structura teraselor din parc. Reabilitarea zonei a durat câțiva ani buni, iar accesul turistic a fost restricționat periodic. Azi, cascada este integral refăcută, deși urmele geologice ale acelui eveniment sunt încă vizibile pentru un ochi atent.

Vizita la Cascada Nuorilang se face cel mai bine în lunile septembrie și octombrie, când vegetația din jur își schimbă culorile — galben intens, roșu aprins, portocaliu — și contrastul cu albastrul apei devine aproape ireal. Iarna, când temperaturile scad sub zero, cascada îngheață parțial, transformându-se într-un perete de gheață stratificat. Vara aduce debitul maxim de apă, dar și aglomerație considerabilă. Parcul funcționează cu un sistem intern de navete — nu poți circula cu mașina personală în interiorul rezervației. Traseul de la intrarea principală până la cascadă durează între 30 și 50 de minute cu naveta, iar zona imediat din jurul cascadei poate fi explorată în aproximativ o oră. Alocați însă cel puțin o zi întreagă pentru Jiuzhaigou în ansamblu. Altitudinea medie a parcului este de peste 2.000 de metri, urcând spre 4.500 în zonele superioare — persoanele sensibile la altitudine ar trebui să se aclimatizeze o zi înainte în Chengdu sau Songpan.

Cascada Nuorilang este unul dintre punctele centrale ale unui circuit prin China care include Sichuanul și nord-vestul țării. Integrată firesc alături de Chengdu — cu celebrul său Centru de Cercetare a Panda Uriași — și de orașele de pe marginea Drumului Mătăsii, vizita în Jiuzhaigou oferă o perspectivă complet diferită față de China urbană sau istorică. Este China naturală, tibetană ca spirit, cu influențe culturale ale minorităților etnice qiang și tibetane prezente în sate, arhitectură și bucătărie. Un circuit bine construit leagă Chengdu cu Jiuzhaigou printr-un drum de câteva ore prin munți — drumul în sine este parte din experiență — și continuă spre Huanglong, o altă rezervație UNESCO aflată la câteva zeci de kilometri distanță, unde terasele de travertin colorat completează perfect ceea ce ai văzut la Nuorilang. Cele două locuri se înțeleg unul pe celălalt, parcă anume construite să fie văzute împreună.