Parcul Național Zhangjiajie (Muntii Avatar) — istorie, povești și circuite

Povestea Parcul Național Zhangjiajie (Muntii Avatar)

În 2009, când James Cameron a lansat filmul Avatar, publicul a rămas uluit de imaginile cu munții plutitori din Pandora. Puțini știau atunci că acele forme verticale, care par suspendate între nori, nu sunt o invenție digitală în totalitate. Directorul de artă al producției a recunoscut public că Muntele Hallelujah, rebotezat ulterior oficial în onoarea filmului, se află în provincia Hunan din China — și că peisajul din Parcul Național Zhangjiajie a constituit principala sursă de inspirație vizuală. Muntele și-a primit noua denumire în 2010, un gest simbolic din partea autorităților locale care au înțeles rapid ce înseamnă această conexiune pentru turism.

Parcul Național Zhangjiajie — denumit în chineză 张家界国家森林公园 (Zhāngjiājiè Guójiā Sēnlín Gōngyuán) — a fost înființat în 1982, devenind primul parc național de pădure din China. Se întinde pe aproximativ 4.810 hectare în nord-vestul provinciei Hunan și adăpostește una dintre cele mai neobișnuite formațiuni geologice de pe planetă: peste 3.000 de stâlpi de gresie cuarțitică, unii atingând înălțimi de 200-400 de metri. Aceste coloane s-au format în urma eroziunii produse de apă și vânt pe parcursul a sute de milioane de ani, pornind de la un platou de rocă solidă. Rezultatul este un labirint vertical acoperit de vegetație, unde pinii cresc direct din pereții de piatră și ceața de dimineață umple văile ca un lichid alb.

Pe lângă formațiunile stâncoase, parcul include Râul de Aur (Jinbian Stream), care șerpuiește printre stâlpii din zona Yuanjiajie, păduri tropicale subtropicale cu specii rare de plante și o faună care include maimuțe macac și samuri. Una dintre cele mai vizitate atracții este Podul de Sticlă din Zhangjiajie, inaugurat în 2016 — cel mai lung și mai înalt pod suspendat cu podea din sticlă din lume la momentul inaugurării, cu o lungime de 430 de metri și suspendat la 300 de metri deasupra unui canion. Experiența de a merge pe el, privind direct în gol prin tălpile picioarelor, este departe de a fi pentru toți vizitatorii, dar rămâne una dintre imaginile definitorii ale parcului. Tot în zonă se află și telescaunul Tianmen Shan, care urcă spre Muntele Poarta Cerului (Tianmen Mountain) — o stâncă cu o gaură naturală de 131 de metri înălțime, formată în urma prăbușirii peretelui în anul 263 d.Hr., consemnată în documente istorice locale.

O vizită completă a parcului necesită minimum două până la trei zile. Traseele de drumeție sunt bine marcate, iar infrastructura include telecabine, lifturi panoramice (cel mai cunoscut fiind Liftul Bailong, construit în peretele stâncos și funcțional din 2002) și o rețea de poteci suspendate pe marginea prăpăstiilor. Cel mai bun moment pentru a vizita Zhangjiajie este toamna, între septembrie și noiembrie, când temperaturile sunt moderate, între 15 și 25 de grade Celsius, iar ceața care acoperă dimineața văile se ridică gradual, oferind un spectacol luminos rar. Primăvara este și ea o perioadă potrivită. Vara aduce umiditate ridicată și aglomerație, iar iarna, deși zăpada transformă peisajul, unele trasee pot fi închise. Aeroportul Zhangjiajie Hehua este conectat cu marile orașe din China, inclusiv Beijing, Shanghai și Chengdu. Trenurile de mare viteză fac legătura cu Changsha, capitala provinciei Hunan, în aproximativ două ore.

Zhangjiajie se integrează firesc într-un circuit turistic prin China care combină metropolele moderne cu patrimoniul natural și cultural al țării. Pornind din Beijing sau Shanghai, un astfel de circuit poate include Xian cu Armata de Teracotă, coborând spre Chengdu pentru o întâlnire cu urșii panda, continuând spre Hunan pentru Zhangjiajie și încheindu-se la Guilin, unde formațiunile carstice de pe râul Li completează imaginea unui China mai puțin urban. Parcul din Hunan nu este un simplu popas — este unul dintre acele locuri care schimbă registrul unui circuit, amintindu-le călătorilor că peisajul natural al Chinei este la fel de complex și de stratificat ca istoria ei milenară.