Orasul Interzis

Povestea Orasul Interzis

În 1421, un edict imperial interzicea oricărui cetățean de rând să pășească în interiorul zidurilor roșii din centrul Beijingului. Pedeapsa era moartea. Timp de aproape cinci secole, 24 de împărați ai dinastiilor Ming și Qing au trăit, au condus și au murit în acest complex imens, înconjurați de curteni, concubine și eunuci — și complet izolați de restul lumii. Astăzi, milioane de vizitatori trec zilnic prin aceleași porți masive prin care odinioară nu aveau voie să privească nici măcar de departe.

Cunoscut în chineză drept Gùgōng (故宫) sau, mai formal, Zǐjìnchéng (紫禁城) — „Cetatea Purpurie Interzisă" — complexul a fost construit între 1406 și 1420, în timpul domniei împăratului Yongle din dinastia Ming. Cifrele sunt greu de cuprins dintr-o privire: 72 de hectare, 980 de clădiri, aproximativ 9.000 de încăperi și un perimetru de ziduri care depășește 3,4 kilometri. Culoarea roșie a fațadelor simbolizează fericirea și prosperitatea în cultura chineză, iar acoperișurile cu țiglă galbenă erau rezervate exclusiv familiei imperiale. Galbenul era culoarea împăratului — nimeni altcineva nu avea voie să o folosească în arhitectură.

Vizita începe, de regulă, prin Poarta Tiananmen, cea dinspre piața cu același nume, și continuă spre nord prin Meridian Gate — Wǔmén — intrarea oficială în complex. De acolo, traseul principal traversează curți imense, poduri de marmură și pavilioane ceremoniale, ajungând în cele din urmă la Sala Armoniei Supreme, Tàihédiàn, cel mai mare edificiu din ansamblu, unde împărații erau încoronați și unde se celebrau marile sărbători de stat. Dincolo de axa centrală, care este cea mai vizitată, există grădini interioare, camere private ale concubinelor imperiale și spații care spun o altă poveste — una mai intimă, mai puțin grandilocventă. Grădina Imperială din nord, cu chiparoșii ei vechi de sute de ani și pietrele decorative aduse din toată China, este un loc în care ritmul vizitei încetinește aproape de la sine.

Un detaliu mai puțin cunoscut: sub întregul complex există un sistem de canalizare construit în secolul al XV-lea, atât de bine proiectat încât funcționează și astăzi. Când plouă torențial la Beijing, apa se scurge rapid prin rigolele imperiale vechi de 600 de ani, fără să inunde curțile. O altă curiozitate: numărul de cuie de pe ușile palatului este întotdeauna un multiplu de 9 — cifra norocoasă a împăratului — aranjate în rânduri de 9x9, adică 81 de cuie per poartă.

Vizita completă a complexului poate dura între trei și cinci ore, în funcție de cât de mult timp petreci în muzee și în zonele laterale. Palatul este deschis în fiecare zi, cu excepția zilelor de luni. Primăvara și toamna sunt cele mai potrivite anotimpuri pentru o vizită: temperaturile sunt moderate, lumina este bună pentru fotografii și aglomerația este mai redusă față de vârful sezonului estival. Vara, căldura și mulțimile pot transforma traseul principal într-o experiență obositoare. Este recomandat să rezervi biletele în avans, online, deoarece accesul zilnic este limitat la un număr fix de vizitatori. Palatul se află în centrul Beijingului, accesibil cu metroul — stația Tiananmen East sau Tiananmen West — și poate fi combinat, în aceeași zi, cu o vizită la Piața Tiananmen și la Parcul Jingshan din vecinătate, de unde ai o perspectivă panoramică asupra întregului complex.

Orașul Interzis se află în inima oricărui circuit bine construit prin China. Într-un traseu clasic de 10-14 zile, Beijingul este, de obicei, punctul de pornire sau de final al călătoriei, iar Gùgōng ocupă în mod firesc una dintre primele zile. De acolo, circuitul poate continua spre Marele Zid — secțiunea Mutianyu sau Badaling, aflate la câteva ore distanță —, spre Xi'an, unde se află Armata de Teracotă, și mai departe spre Shanghai sau Guilin. Văzut în acest context, Orașul Interzis nu este doar un obiectiv în sine, ci un punct de referință care dă sens întregului drum: China de astăzi, cu tot dinamismul ei, pornește de undeva. Iar acel undeva este curtea interioară a unui palat în care timp de secole un singur om deținea puterea absolută.