Centrul Național Acvatic — istorie, povești și circuite

Povestea Centrul Național Acvatic

În 2003, când inginerii au început să lucreze la proiectele pentru Jocurile Olimpice de la Beijing, nimeni nu știa că o clădire destinată înotului va deveni unul dintre cele mai fotografiate edificii din lume. Centrul Național Acvatic — cunoscut în chineză ca 国家游泳中心 (Guójiā Yóuyǒng Zhōngxīn) și poreclit „Shuǐ Lì Fāng" (水立方), adică „Cubul de Apă" — a fost inaugurat în ianuarie 2008, la câteva luni înainte de ceremonia de deschidere a Olimpiadei. Structura sa exterioară este alcătuită din 3.065 de panouri din ETFE, un polimer translucid care imită forma bulelor de apă și care, noaptea, se aprinde într-o lumină albastră intensă ce poate fi văzută de la kilometri distanță.

Clădirea ocupă o suprafață de aproximativ 65.000 de metri pătrați și se înalță la 31 de metri. A fost proiectată de consorțiul australian PTW Architects împreună cu firmele de inginerie Arup și CSCEC, iar designul lor a câștigat un concurs internațional care a atras peste 10 propuneri din întreaga lume. Ceea ce face această construcție cu adevărat remarcabilă nu este doar aspectul vizual, ci și eficiența energetică: panourile de ETFE captează energia solară și reduc consumul de încălzire cu până la 30% față de o clădire tradițională din sticlă. Pe scurt, arhitecții au rezolvat o problemă inginerească serioasă în același timp în care au creat o icoană arhitecturală.

La Jocurile Olimpice din 2008, bazinul principal al Centrului Național Acvatic a găzduit competițiile de înot, sărituri în apă și polo pe apă. Tot aici, Michael Phelps a câștigat opt medalii de aur într-o singură ediție olimpică, un record care rămâne neegalat până astăzi. Tribuna interioară poate găzdui 17.000 de spectatori, iar acustica și iluminarea bazinului sunt proiectate să ofere atât confortul atletului, cât și claritatea imaginii pentru transmisiile televizate. Ulterior Jocurilor, o parte din centru a fost reconvertită în complex acvatic pentru publicul larg, sub denumirea „Water Cube Water Park" — un parc acvatic interior cu tobogane și piscine, adresat familiilor și turiștilor. La Jocurile Olimpice de Iarnă din 2022, același complex a mai trecut printr-o transformare, devenind temporar „Ice Cube" pentru a găzdui competițiile de curling — o dovadă a flexibilității pe care arhitecții au anticipat-o încă de la proiectare.

O vizită la Centrul Național Acvatic durează, în medie, între una și două ore, mai mult dacă alegeți să petreceți timp în parcul acvatic. Cel mai bun moment pentru a ajunge este dimineața devreme, înainte de aglomerația turistica de la prânz. Clădirea se află pe Axa Centrală a Beijingului, în districtul Chaoyang, vizavi de Stadionul Național — cunoscut drept „Cuibul Păsărilor" — ceea ce face ca cele două obiective să poată fi vizitate în aceeași zi fără efort. Accesul se face cu metroul, linia 8, stația Olympic Green, iar de acolo drumul pe jos până la intrare durează cel mult zece minute. Este recomandat să verificați în avans programul parcului acvatic, deoarece anumite secțiuni pot fi închise pentru evenimente sau întreținere. Vara este sezonul de vârf, dar și primăvara târzie oferă condiții plăcute pentru o plimbare prin parcul olimpic din jur.

Centrul Național Acvatic este inclus în mod firesc în circuitele turistice care explorează Beijingul modern, alături de obiective tradiționale precum Palatul de Vară, Orașul Interzisă sau Marele Zid. Într-un circuit prin China de 10-14 zile, ziua dedicată parcului olimpic oferă o perspectivă diferită asupra capitalei — nu cea a Chinei imperiale, ci cea a Chinei care a vrut să se prezinte lumii în 2008. Combinat cu o plimbare pe Bulevardul Chang'an sau o seară în cartierul Sanlitun, vizita la „Cubul de Apă" completează o imagine mai nuanțată a unui oraș care trăiește simultan în mai multe epoci.