Muntele Shuanggui — istorie, povești și circuite

Povestea Muntele Shuanggui

În 1994, un grup de cercetători care cartografiau zona rurală din districtul Liangping, provincia Chongqing, a descoperit că două vârfuri gemene ale muntelui local erau înconjurate de nu mai puțin de 72 de temple și mănăstiri budiste. Nu o exagerare poetică, ci o cifră documentată. De atunci, Muntele Shuanggui — cunoscut în chineză ca 双桂山 (Shuānggui Shān), ceea ce se traduce aproximativ prin „Muntele celor doi lauri" — a intrat pe harta pelerinajelor budiste din sudul Chinei ca un loc cu o densitate religioasă și arhitecturală remarcabilă.

Istoria sitului coboară până în perioada dinastiei Tang (618–907 d.Hr.), când primele așezăminte monahale au fost ridicate pe pantele muntelui. Legenda locală spune că doi călugări budisti au plantat doi arbuști de osmanthus — laurul chinezesc — în vârful dealului, arbori care, conform tradiției, au crescut îngemănați într-un singur trunchi. Imaginea acelor doi lauri a devenit simbolul locului și a dat naștere numelui. Astăzi, mănăstirea principală, Templu Shuanggui Si, fondată în dinastia Song (960–1279 d.Hr.) și reconstruită de mai multe ori de-a lungul secolelor, păstrează statui din bronz aurit, unele datând din sec. XVII, și picturi murale care ilustrează scene din viața lui Buddha cu o precizie și o culoare surprinzător de bine conservate.

Zona protejată acoperă aproximativ 20 de kilometri pătrați și combină relieful carstic specific provinciei Chongqing cu păduri dense de bambus și arbori de ginkgo, unii cu vârste estimate la peste 500 de ani. Traseele pietonale amenajate leagă între ele cele mai importante puncte de interes: pavilioanele de meditație ridicate pe stânci, lacul artificial din centrul parcului, folosit de călugări pentru ritualuri de purificare, și punctele de belvedere de unde se deschide panorama spre câmpia Liangping. Este un teren propice plimbărilor lente, nu drumeției sportive — potecile sunt accesibile, iar distanța totală a traseului principal nu depășește 8–10 kilometri dus-întors.

Cea mai bună perioadă pentru o vizită este toamna, între septembrie și noiembrie, când arborii de ginkgo devin aurii și osmanthus-ii înfloresc cu un parfum discret, persistând în aer. Primăvara (martie–mai) este o alternativă la fel de potrivită. Vara, zona poate fi umedă și aglomerată cu turiști interni, iar iarna aduce ceată deasă care, deși creează o atmosferă aparte, poate limita vizibilitatea pe trasee. Muntele Shuanggui se află la aproximativ 80 de kilometri de centrul orașului Chongqing, accesibil cu autobuzul sau cu mașina în circa 1,5–2 ore. Dinspre districtul Liangping, drumul durează mai puțin de 20 de minute. O vizită completă, care include principalele temple și traseul principal, durează în medie 4–5 ore. Este recomandat să purtați încălțăminte comodă, iar în zilele de sărbătoare buddistă accesul în zona templelor poate fi restricționat sau supraaglomerat — merită verificat calendarul lunar înainte de plecare.

Muntele Shuanggui face parte din circuitele turistice dedicate sudului și centrului Chinei, alături de obiective mai cunoscute din Chongqing — orașul suspendat Hongya Cave, districtul vechi Ciqikou sau excursiile pe fluviul Yangtze spre Defileul celor Trei Chei. Integrarea sa într-un circuit mai amplu permite o altă perspectivă asupra provinciei Chongqing, dincolo de imaginea metropolitană a unuia dintre cele mai populate orașe ale lumii. Este tipul de obiectiv care completează un itinerariu, oferind ritmul mai lent și contextul cultural profund de care are nevoie orice călătorie prin China pentru a deveni cu adevărat coerentă.