Barajul celor Trei Defileuri — istorie, povești și circuite

Povestea Barajul celor Trei Defileuri

În 1994, când excavatoarele au început să sape în malurile Fluviului Yangtze, autoritățile chineze știau că vor schimba pentru totdeauna fața unui teritoriu locuit neîntrerupt de peste 4.000 de ani. Ceea ce nu știa nimeni cu certitudine era că ridicarea barajului va însemna și dispariția sub ape a peste 1.300 de situri arheologice, a 13 orașe și a 1.600 de sate. Aproximativ 1,3 milioane de oameni au fost relocați. Unii s-au dus de bună voie. Alții au plecat cu ochii spre urmele acoperișurilor care dispăreau treptat sub suprafața lacului de acumulare.

Barajul celor Trei Defileuri — cunoscut în chineză ca 三峡大坝 (Sānxiá Dàbà) — a fost finalizat în 2006, după 12 ani de construcție, deși primele unități de turbine au început să producă energie electrică deja din 2003. Cifrele sunt greu de cuprins dintr-o privire: barajul măsoară 2.335 de metri în lungime și 185 de metri înălțime. Conține 27,2 milioane de metri cubi de beton. Lacul de acumulare format în spatele său se întinde pe aproape 600 de kilometri în amonte, acoperind suprafețe din provinciile Hubei și Chongqing. Instalat pe unul dintre cele mai puternice fluvii din lume, produce în jur de 22.500 de megawați — o capacitate energetică mai mare decât oricare altă centrală hidroelectrică de pe glob.

Vizita efectivă la baraj pornește din orașul Yichang, în provincia Hubei, la aproximativ 40 de kilometri distanță. Complexul turistic include mai multe puncte de observație, dintre care cel mai căutat este terasa superioară de pe malul stâng, de unde se poate urmări întreaga structură a barajului și, dacă programul permite, funcționarea ecluzelor — sisteme de ridicare a navelor care pot urca sau coborî ambarcațiuni cu până la 3.000 de tone pe o diferență de nivel de aproape 113 metri. Procesul durează câteva ore și atrage priviri la fel de fascinat ca orice spectacol deliberat. Un alt element rar discutat în afara cercurilor de specialitate este liftul pentru nave, finalizat în 2016 — o instalație care poate transporta nave mai mici în doar 40 de minute, față de cele patru ore necesare prin ecluze.

Cea mai bună perioadă pentru o vizită este primăvara — între martie și mai — sau toamna, între septembrie și noiembrie. Verile aduc temperaturi ridicate și umiditate sufocantă, iar ceața matinală, deși fotogenică, poate reduce vizibilitatea spre baraj. O vizită completă a complexului durează între patru și șase ore, în funcție de cât timp se petrece la punctele de observație și de interesul pentru muzeul dedicat construcției, care documentează atât latura inginerească, cât și costurile sociale ale proiectului. Accesul se face cel mai convenabil din Yichang, oraș bine conectat prin tren de mare viteză cu Wuhan, Chongqing și alte centre urbane importante din China centrală.

Barajul celor Trei Defileuri se integrează firesc într-un circuit mai larg prin China, alături de obiective ca orașul-muzeu Chongqing, croazierele pe Yangtze prin defileurile Qutang, Wu și Xiling — cele trei defileuri care au dat numele barajului — și zonele arheologice din jurul orașului Wuhan. Un circuit bine construit poate combina vizita la baraj cu o croazieră fluvială de două până la patru zile, permițând o înțelegere mai completă a transformărilor geografice și umane produse de acest proiect. Văzut de pe punte, de undeva la mijlocul lacului, barajul apare la orizont ca o linie albă, dreaptă, improbabilă în peisajul de munți și apă — o imagine care pune în perspectivă, fără niciun alt comentariu, amploarea a ceea ce a fost construit aici.